Ce este justiţia socială?

Ce este "societatea civilă?"; "Avem societatea civilă?"; "Ce fac ONG-urile din România?" - sînt doar cîteva întrebări la care rubrica de faţă, rubrică realizată în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, va căuta, săptămînal, să de răspunsuri.

Pe 20 februarie este Ziua Mondială a Justiţiei Sociale, un concept destul de puţin cunoscut în România. Despre ce anume este vorba şi la ce anume se referă acest concept l-am întrebat pe Florin Moisă, directorul Centrului de Resurse pentru Comunităţile de Romi din Cluj, organizaţie care a dezvoltat numeroase proiecte destinate comunităţilor de romi. În prezent CRCR administrează o parte din Fondul ONG în România, finanţat prin granturi SEE, granturi care sprijină dezvoltarea comunităţilor dezavantajate şi îmbunătăţirea situaţiei romilor în comunităţile interetnice.

Ce înseamnă, pe scurt, justiţie socială?
Cred că putem porni discuţia noastră de la modul în care, într-o societate, sînt distribuite anumite tipuri de resurse, de la cele materiale, la cele de putere sau influenţă, pînă la cele de prestigiu social. Sînt diferenţe mari între diferite grupuri sociale sau etnice din societate, există date care confirmă lipsa de egalitate sau echitate socială, implicit şi lipsa unei egalităţi a şanselor. O societate incluzivă este aceea în care orice persoană, indiferent de experienţă sau de circumstanţele de viaţă, reuşeşte să îşi atingă potenţialul maxim. O societate în care cei vulnerabili participă la luarea deciziilor care îi privesc şi au uşor acces la reursele de care au nevoie, în care există un echilibru între drepturi şi responsabilităţile fiecăruia. În realitatea de zi cu zi, cei dezavantajaţi sînt cuprinşi în cercul vicios al sărăciei şi excluderii sociale iar schimbările rapide din economie şi din societate îi pun pe aceştia în situaţii complexe de risc - profesional, de venituri, social, familial, şi altele. Astfel, Statul ar fi bine să se concentreze în primul rînd pe creşterea capacităţii individului de a supravieţui. Cred că nu există o societate umană care este în totalitate bazată pe egalitate, echitate socială, dar acesta este doar un motiv în plus ca să facem eforturi în acest sens.

Avem nevoie de justiţie socială în România?
Cu siguranţă! România este un exemplu perfect pentru societăţile în care există injustiţie socială faţă de multe grupuri vulnerabile (copiii din familii foarte sărace, tinerii peste 18 ani fără familie, persoanele cu dizabilităţi, persoane de etnie romă, vîrstnicii sau persoanele fără adăpost). Excluderea lor face ca întreaga societate să piardă resurse foarte mari. Raportul Băncii Mondiale din 2010 arată că România pierde anual din cauza excluziunii romilor aproximativ 887 milioane euro, ceea ce înseamnă 0,63-2,13 % din PIB. Exemplele ar putea continua şi cu celelalte grupuri vulnerabile. România nu-şi permite “luxul” excluziunii sociale şi, ca să reducem pierderile avem nevoie de politici publice adaptate şi coerente. Tocmai pentru că este nevoie de justiţie socială în România, a fost creată o componentă dedicată acestui concept în programul Fondul ONG în România, finanţat prin granturile SEE şi norvegiene. O parte din această componentă se adresează comunităţilor interetnice din rural, în special celor de romi. Noi ne ocupăm de această componentă şi sperăm să aducă schimbări în aceste comunităţi.

Daţi-ne un exemplu concret de proiect de justiţie socială din activitatea voastră sau a altor organizaţii pe care le cunoaşteţi.
Bursele de studiu şi mentorat pentru elevii de liceu romi, oferite de Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi din Cluj Napoca în parteneriat cu Roma Education Fund sînt un exemplu de justiţie socială. Aceste burse sprijină financiar şi motivaţional elevii care provin din familii sărace să continue şcoala. În mediul rural şansele ca tinerii romi să meargă la şcoală sînt mici, unii dintre ei nu au bani de transport, spre exemplu. Bursele devin astfel o modalitate prin care şansele lor devin echilibrate cu cele ale altor tineri de vîrsta lor. În plus, dacă renunţă la studii, şansele de integrare sînt mai mici şi intră în cercul vicios al excluziunii. Programe de tip şcoală după şcoală, consilierea vocaţională, evaluarea şi orientarea profesională a tinerilor romi, cursurile de calificare profesională - toate sînt asemenea exemple. Pe scurt, menirea justiţiei sociale este ca grupurile dezavantajate să aibă condiţiile necesare să se dezvolte la întregul potenţial.

a consemnat Vera Ularu