Caucaz - reaprinderea unui vechi conflict

Diplomaţia internaţională se activează pentru a propune o mediere în contextul conflictului din Nagorno-Karabach, care a reizbucnit cu violenţă la sfîrşitul săptămînii trecute. Cele două tabere, Armenia şi Azerbaidjanul, se acuză reciproc de provocări şi de escaladare a conflictului. În spatele acestor violenţe se află însă alte tensiuni, cele dintre Rusia şi Turcia.

Nagorno-Karabah este genul de conflict care poate fi numit "îngheţat", sau uitat. La fel ca şi în Transnistria, la fel ca şi în Bosnia, la fel ca şi în estul Ucrainei sau chiar mai departe, în Caşmir, avem de-a face cu situaţii cărora un li s-a găsit soluţia. Faptul că armele tac timp de luni de zile sau de ani de zile nu înseamnă şi instaurarea unei păci durabile. Beligeranţii le transmit uneori noilor generaţii sentimentele de ură şi le cer să continue lupta, în numele datoriei sau al patriotismului.

Atîta vreme cît Armenia şi Azerbaidjanul au fost republici sovietice, tensiunile din regiunea Nagorno Karabah au fost înăbuşite de puterea centrală. La acea oră popoarele sovietice aveau chiar un inamic comun, dictatura comunistă, şi erau uneori capabile să fraternizeze în lupta lor pentru conservarea identităţii. Stalin şi ceilalţi lideri ai Uniunii Sovietice au avut însă întotdeauna grijă să procedeze la nişte decupaje teritoriale "speciale". Plasarea unor enclave minoritare în perimetrul anumitor republici ţinea de o anumită strategie, tocmai pentru ca respectivele republici să nu înceapă să viseze la mai multă autonomie sau independenţă.

Citiţi şi ascultaţi mai multe pe rfi.ro