Cărţile pe care aş fi vrut să le fi scris eu

Manualul inchizitorilor şi Întoarcerea caravelelor de Antonio Lobo Antunes sînt cărţi în urma cărora îţi vine să te laşi de scris, cărţi pe care le citeşti cu creionul în mînă, cărţi atît de înalte încît ajungi la ele doar cu gîndul. O carte la care mă întorc mereu este Levantul lui Mircea Cărtărescu, o carte de geniu pentru care n-am termen de comparaţie. Şi mai sînt cărţile lui Răzvan Petrescu, un dezertor care n-a mai scris de mult. Aud însă că va scoate în curînd o carte şi ar fi bine să scoată că altfel îi scot eu o măsea. Omul acesta are atîta sînge rodnic în vene încît, dacă eu aveam energiile lui latente, eram cineva. Aşa, sînt ceva mai puţin: un cineva cu minus.

(răspuns la ancheta Dilematecii nr. 4 / 2006)