Cartierul blogurilor de modă
Îţi aminteşti de Oracol*, pe care fie îl ignorai, fie îl completai în silă, cu indiferenţă ori cu maximă seriozitate, convins că atitudinea faţă de el îţi definea personalitatea şi te aşeza la locul tău pe scara valorică a colegilor din şcoala generală? Te-ai întrebat unde sunt şi ce fac oamenii sau copiii celor care ţineau la Oracol precum un habotnic la Biblie? Eu zic că ar putea avea un fashion blog. Blogurile conexe cu moda reprezentau (conform unei monitorizări Women's Wear Daily - o autoritate în media de fashion) aproape zece la sută din… totalul cartierelor de bloguri scrise cu alfabet latin, în anul 2006. Concret, vreo 2 milioane. And counting.
În anul respectiv, “cartierul” românesc de profil ar fi semănat cu cel de la intersecţia Şoselei Mihai Bravu cu Calea Văcăreşti – spaţiu berechet, nefolosit din lipsă de interes, ori de viziune. Octavian Coifan începuse un blog despre parfumuri, devenit în scurt timp un reper internaţional pentru industrie, iar Zoso (fără nicio altă legătură cu moda, în afara faptului că este foarte la modă) primea trei premii la RoBlogFest, după un an de online. Ovidiu Buta se pregătea să lanseze – alături de echipa 121.ro – site-ul de profil Fashionandbeauty.ro, completat pe homepage cu un blog personal, devenit între timp cel mai savuros produs online autohotn al unui profesionist din domeniu.
Astăzi, blogurile de modă româneşti pot fi uşor împărţite în două mari categorii (după modelul fraţilor occidentali): de-o parte cele scrise de profesionişti din industrie, fie ei jurnalişti, stilişti ori designeri (vezi Roxana Voloşeniuc, Irina Markovits sau Corina Vlădescu), iar de cealaltă parte cele scrise de iubitori de modă, de consumatori şi victime ale sistemului, îndrăgostite de haine şi cu aspiraţii de profesionişti (tot spectrul Romanian Fashion Bloggers care numără la ora asta nu mai puţin de 60 de bloggeri, în vreme ce totalul blogurilor amintite în cartierele dilematice – fie ele moldoveneşti, de artă, muzică, film, ori literatură – trece puţin de 60, cu tot cu acelea ale autorilor respectivelor texte).
Înainte să ieşi din cartierul acesta, imaginează-ţi din nou Oracolul* din şcoala generală şi uite-te în ochii celor care ţi-ar fi spionat răspunsurile la cele mai banale întrebări, pentru ca mai apoi să răspundă în aceeaşi cheie, dar cu unul-două detalii schimbate, de parcă ar fi aşezat o cireaşă proaspătă pe un tort vechi de o săptămână. Ca ei – sau foarte puţin schimbaţi – sunt cei care-şi oferă gratuit părerea neavizată despre vestimentaţia personală sau a te-miri-cui, pe nişte bloguri cu te-miri-ce nume, sperând că te-miri-cine va fi interesat de părerea lor. Iar industria modei trebuie să-i accepte fără să clipească (şi chiar să ţină cont de ei), din aceleaşi motive pentru care erau toleraţi copiatorii din generală – procentul lor este suficent de mare şi acoliţii suficient de fideli încît, fără aceste bloguri, moda ar risca să arate astăzi precum un Oracol* completat doar de doi-trei prieteni – sărăcăcioasă şi lipsită de conţinut.
*Dacă n-ai avut, n-ai ţinut în mână sau n-ai auzit de Oracol în şcoala generală, este mai mult decât probabil să te intereseze prea puţin – sau deloc – industria modei, şi cu atât mai puţin cea a modei autohtone.
Matei Schwartz este jurnalist freelance, pasionat mai mult de modă şi mai puţin de Oracole. Astăzi lucrează la varianta web 2.0 a site-ului Chestii de povestit şi ajută, din poziţia de colaborator, la conceperea celui de-al treilea număr al Decât O Revistă.