Cărtărescu la Leipzig

De data aceasta, presa noastră a fost parcă ceva mai atentă. Au apărut cîteva știri despre premiul acordat lui Mircea Cărtărescu la Tîrgul de carte de la Leipzig “pentru înțelegere europeană”. Dar cred că, dincolo de știri, ar trebui să medităm încă puțin asupra importanța acestui premiu.

Pe lista celor care au mai luat acest premiu în anii trecuți se află, printre alții, scriitorii Imre Kertész, Claudio Magris, Peter Nàdas, Slavenka Drakulic, Hugo Claus, Ryszard Kapuściński, dar și istoricii Ian Kershaw și Timothy Snyder. Sînt nu doar nume mari ale literaturii și istoriei, dar și autori ale căror scrieri vorbesc convingător despre spiritul european, despre europenitate. Iar aceasta mi se pare cea dintîi semnificație a premiului. Într-o asemenea companie selectă, Mircea Cărtărescu își găsește un loc firesc. În

,  a spus că se simte în primul rînd un scriitor european, că nu crede în împărțirea Europei în zone (Europa de Vest, Centrală și de Est), ci în unitatea ei, în valorile ei culturale comune. Este, de altfel, și sensul în care au fost receptate cărțile sale în Germania și în alte țări: pentru elitele culturale, pentru marile ziare și reviste europene – de la Le Monde la Frankfurter Allgemeine Zeitung, de la Svenska Dagbladet la Neue Zurcher Zeitung – Mircea Cărtărescu este un mare scriitor european. El se află de multă vreme acolo, în lumea culturală a Europei care contează: premiat, omagiat, invitat la festivaluri și evenimente literare majore.

Ceremonia de acordare a premiului a avut loc în celebra sală Gewandhaus, în fața a aproape 2000 de spectatori, cu reprezentanți ai oficialităților germane, cu zeci de jurnaliști din mai toate țările europene. Premiul a fost decernat de premierul landului Saxonia, iar Uwe Tellkamp (un important scriitor german)

  Mircea Cărtărescu a participat la emisiuni radio și TV , a dat vreo cincisprezece interviuri, a avut cîteva lecturi publice. Treabă nemțească, harnică și riguroasă: societatea germană știe să-și omagieze intelectualii și are deschiderea de a-i “adopta” pe cei din alte țări. Iar aceasta mi se pare a doua semnificație a premiului. Pentru publicul german de calitate, Cărtărescu e un mare autor, ca atîția alți mari scriitori europeni, așa încît i se acordă, în mod natural, cu sobrietate și grijă, toate onorurile pe care le merită. Nu e “din Est”, nu e o prezență “exotică” ori “dintr-o țară îndepărtată și puțin cunoscută”, e pur și simplu compatibil cu valorile și spiritul cultural german și european.

La Tîrgul de carte de la Leipzig a existat un stand al României, s-au mai organizat și alte cîteva lecturi și evenimente. Dar, bineînțeles, în centrul atenției a fost Cărtărescu. Iar aceasta mi se pare cea de-a treia semnificație a premiului: de ani buni, Mircea Cărtărescu este ambasadorul literaturii române în lume. E – spuneți-i cum vreți – “locomotiva”, “vîrful de lance”, “deschizătorul de dumuri” sau altcumva (au și clișeele, totuși, rolul lor). În vremurile bune ale ICR (sub conducerea lui Horia Roman-Patapievici), prezența culturii române în lume a căpătat un caracter sistematic, ilustrat prin traducerea a sute de cărți ori prin organizarea unor evenimente culturale notabile. Efectele se mai văd și astăzi, cînd, alături de Cărtărescu, doar filmul românesc mai reușește, pe alt plan, să fie prezent, cu regularitate, în lumea bună a festivalurilor și a premiilor importante.

Există însă și o undă de tristețe în siajul premiului de la Leipzig. Privind fotografiile cu sala Gewandhaus arhiplină, urmărind aparițiile lui Mircea Cărtărescu în

Articol apărut pe

Fotografie de Marius Georgescu.