Calitatea lucrurilor

De curînd, am participat la Forumul Naţional ONG. Unul dintre evenimentele reprezentative din domeniul organizaţiilor neguvernamentale, organizat de Centrul de Asistenţă pentru Organizaţiile Neguvernamentale (CENTRAS).

Are loc în fiecare an şi dezbate diverse subiecte legate de situaţia ONG-urilor din România. Două zile de discursuri, ateliere, seminarii cu invitaţi şi participanţi din domenii ce au legătură cu acest domeniu, nonprofit. După discursurile de deschidere, m-am oprit la atelierul Reconstruirea solidarităţii în sectorul asociativ. Iniţial, denumirea atelierului mi s-a părut contradictorie. Adică un sector ce reprezintă şi promovează solidaritatea are nevoie de... solidaritate? Participasem la discuţii şi auzisem argumente potrivit cărora ONG-urile ar fi bine să lucreze mai mult împreună. Ştiam că Fondul ONG are o componentă prin care sînt finanţate dezvoltarea de reţele şi coaliţii. S-a vorbit despre vizibilitate, schimb de experienţă şi influenţarea politicilor publice. Despre reprezentarea celor pentru care luptă, politici reale şi adaptate la nevoile grupurilor. Printre toate aceste „vechi şi nouă toate”, am aflat că o coaliţie înseamnă valori şi principii comune şi, mai ales, calitatea lucrurilor făcute. Ea presupune şi impune nişte standarde. Atît din partea membrilor cît şi din partea instituţiilor publice şi a altor stakeholderi cărora li se adresează. Un lucru la care nu mă gîndisem.

Asociaţia Împreună pentru Dezvoltarea Comunităţii din Braşov, a fost nevoită să sesizeze autorităţile publice locale atunci cînd au început lucrările pentru micşorarea trotuarelor de pe strada Castelului, din Centrul Vechi al Braşovului. Canalele de scurgere rămîneau în mijlocul străzii, iar apa se strîngea pe marginea străzii atunci cînd ploua. Cum trotuarele urmau să fie mai mici de cincizeci de centimetri, cînd maşinile treceau, apa se împroşca pe pereţii caselor şi infiltra în beciurile acestora. Dacă autorităţile publice ar fi întrebat şi locuitorii de pe strada Castelului ce părere au de această schimbare ar fi luat în calcul, probabil, şi aceste lucruri. Decizia de a face modificări pe stradă a fost anunţată, însă anunţul a fost afişat la Primărie. Locuitorii au aflat de lucrări cînd circulaţia a fost oprită pentru începerea lor.

Înainte de a lua această decizie, ar fi avut în vedere şi părerea omului ai căror pereţi erau infiltraţi cu apă. Anul trecut, Academia de Advocacy a publicat Studiul privind existenţa sau nu a unor proceduri minimale de consultare publică la nivelul administraţiei publice centrale şi locale din România despre implementarea Legii 52/2003, a transpareţei decizionale. Au fost consultate peste două sute de primării de oraşe şi municipii, din toate judeţele ţării. Potrivit studiului, autorităţile publice, atît locale cît şi centrale, “nu au conştientizat avantajele pe care le pot obţine” de pe urma folosirii întîlnirilor publice. Cunosc mai mult sau mai puţin prevederile acestei legi. Aplică şi mai puţin din ce cunosc. Consultările publice au loc mai mult la solicitările societăţii civile decît din iniţiativa autorităţilor.

Pornind de la această situaţie Academia de Advocacy a înfiinţat în anul 2012 Coaliţia 52, ce monitorizează aplicarea transparenţei decizionale, cu scopul de a crea o procedura mai suplă de consultare publică. Astfel, Legea transparenței a fost modificată de Parlamentul României în decembrie 2013.  Din coaliţie fac parte peste patru sute de organizaţii, sindicate, patronate, camere de comerț și asociații de IMM în acest moment iar studiul amintit mai sus este realizat în cadrul acesteia. Prin proiectul Campaniile Coaliției 52, finanţat prin Fondul ONG (granturile SEE, 2009 – 2011), urmează să promoveze acest concept al consultărilor publice.

Din Ghidul construirii, conducerii şi menţinerii coaliţilor am aflat că dincolo de importanţa consultărilor publice, mai important este felul în care acestea sînt făcute. Modalitatea de informare şi consultare a grupurilor vizate trebuie să fie cea mai potrivită pentru grupul respectiv. Anunţul afişat de autorităţile din Braşov era conform normelor în vigoare, dar nu ajunsese la oamenii cărora li se adresa. Tot studiul amintit mai sus arată că unul dintre motivele pentru care autorităţile centrale nu iau în calcul solicitările cetăţenilor este “pertinenţa sugestiilor primite”. Probabil că există destul de multe cereri  a căror soluţionare ce nu ţine de competenţele autorităţilor sau nu sînt o prioritate la nivel local. Cert este că scopul coaliţiilor este să facă propuneri în cunoştinţă de cauză. Pe baza unor studii sau a experienţei în domeniul respectiv.