Bună! Ce faci, Alexandru Maftei?
S-a întîmplat să aflu că filmul Bună! Ce faci? a pornit de la o notiţă pe care am scris-o cu ani în urmă în rubrica noastră "Cu ochii-n 3,14": era o ştire selectată de Corriere della Sera printre "cele mai năstruşnice ştiri ale anului" (v. foto 2). Aşa încît i-am propus regizorului Alexandru Maftei un chat în care să "lămurim" cum a ajuns de la cîteva rînduri de "fapt divers" la un film. La sfîrşitul discuţiei - pe care o reproduc mai jos cu toate cele specifice messenger-ului - am aflat că a fost primul chat din viaţa lui Alexandru Maftei.
De la 3,14 la film
Mircea Vasilescu: am vazut pe contul de FB ca filmul a pornit de la "un trei şi paişpe" (aşa le zicem noi in redactie) pe care s-a întîmplat să-l scriu eu; cum "s-a aprins scînteia inspiraţiei"?
alexandru.maftei: nu s-a aprins de la inceput; intai am luat revista si am lasat-o cateva luni pe biroul meu; apoi alte luni; pana cand intr-o zi am inceput sa caut un subiect de film...
Mircea Vasilescu: şi subiectul era pe masă
alexandru.maftei: da... apoi am e-mailat virtual cu Lia, pe care doar o stiam din vedere, dar de care stiam ca mai scrisese si piese de teatru si scenarii; dupa un mic schimb de mailuri am decis ca era un subiect care ne facea cu ochiul la amandoi
Mircea Vasilescu: de ce? ce anume v-a "prins"?
alexandru.maftei: era o poveste de dragoste si de tradare in acelsi timp, avea ceva comic si dezghetat. ni s-a parut misto ca doi oameni care nu prea stiu sa foloseasca computerul devin dependenti de el
Mircea Vasilescu: aha, aici intră în scenă computerul
alexandru.maftei: de fapt, cred ca primul lucru pe care l-am decis era daca ei afla ca sunt chiar ei odata cu spectatorul sau nu; ni s-a parut foate comic ca spect. sa stie, dar ei sa nu stie dacat la sfarsit
Mircea Vasilescu: nu era mai palpitant dacă nici spectatorul nu stia?
alexandru.maftei: devenea o poanta mica. ori noi vroiam carne de un lung metraj; computerul este doar un pretext - dorul de ceva necunsocut; asta imi placea foarte mult - cati nu viseaza la marea iubire?
Mircea Vasilescu: dar computerul e mai mult decît un pretext; "înainte de era chatului" o asemenea poveste n-ar fi fost posibila (sau un asemenea deznodamînt)
alexandru.maftei: asa este, acest aranjament cu computerul ne dadea o posibilitate unica de poveste: se inseala cu un necunoscut - si totusi atat de cunoscut... cred ca este exprimarea plenara a temei filmului - mereu ne dorim ce nu avem si mereu ni se pare mai interesant ceva invaluit de mister
Mircea Vasilescu: iar chatul pare instrumentul "ideal" pentru a ne da senzatia asta
alexandru.maftei: exact: poti pretinde sau da senzatia ca esti ce nu esti
Mircea Vasilescu: si in acelasi timp poti visa ca "celalalt" e altceva
alexandru.maftei: nu ai nici un fel de responsabilitati - doar ai un nickname, imaginatia lucreaza
Mircea Vasilescu: si poti visa ca la capatul celalalat al retelei e Fat Frumos (sau Ileana Cosinzeana)
alexandru.maftei: iar cand pici si pe nishte afinitati de gusturi - chestia devine fatala, ai senzatia ca alegerea este mult mai mare - milioanele de oamei care intra în legatura fara sa se cunoasca - creeaza un soi de aura, de senzatie ca ai putea gasi ceva intr-adevar bestial
Mircea Vasilescu: si nu v-a tentat sa speculati mai mult chestia asta? puteati sa scrieti scenariul unui film "serios", dramatic, despre lumi virtuale, identitati etc., etc., de ce ati vrut o comedie romantica?
alexandru.maftei: am vrut un film de dragoste caci eu sunt mai sentimental din fire; comedia a iesit apoi pentru ca nu voiam ceva monocord, ci cu multe nuante de gri
Mircea Vasilescu: cu ambiguitati?
alexandru.maftei: daca spectatorul stie ceva ce personajele nu stiu, atunci ele, personajele, pot juca maxim de serios - dramatic chiar - si noi, spectatorii sa lesinam de ras. ne-am bazat de multe ori comicul pe un astfel de resort. in plus, ne-am propus sa sondam putin in adancime o relatie bazata pe rutina
Mircea Vasilescu: in film, rutina se vede in gesturi, miscari, cadre din casa si de pe strada; scenele cu computerul par "altfel", par sa sugereze acel "altceva" de care personajele cred ca au nevoie
alexandru.maftei: cand am inceput sa desenz storyboardul filmului mi-am pus aceasta problema: cum le arat spectatorilor acest "incognito" pe care il traiesc personajele. m-am gandit ca un om este necunoscut cand nu ii vezi figura, mai exact ochii
Părinţi la vînătoare de computer
Mircea Vasilescu: si cum ati ajuns la ideea cu "bulele" care apar pe ecran?
alexandru.maftei: ne-am gandit sa "scapam" de computer pentru a da glas gandurilor personajelor intr-o maniera inedita, apoi am incercat sa trecem la alte si alte modalitati de exprimare a acestor ganduri
Mircea Vasilescu: de exemplu?
alexandru.maftei: sa le plasam gandurile ca scrisuri in decor sau ca texte cantate operetistic
Mircea Vasilescu: e ca si cum spectatorul ar vedea pe monitor ce-si scriu personajele care stau pe chat, ca si cum ar "intercepta" mesajele
alexandru.maftei: e un faimos videoclip facut de REM in felul asta
Mircea Vasilescu: spectatorul e un "virus"
alexandru.maftei: mi se pare o scurtatura de exprimare, e un limbaj practicat des in spoturile publicitare, condensat: spectatorul stie si vede mai multe decat personajele, e ca o musca pe perete, cum ar zice englezu
Mircea Vasilescu: e un film care exploateaza universul media de astazi si limbajele sale
alexandru.maftei: mi-a facut placere sa desenez inainte de a-l filma
Mircea Vasilescu: experienta din publicitate v-a ajutat?
alexandru.maftei: cu siguranta; operatorul Radu Aldea era disperat cand ma vedea venind cu desenele la filmare, delimitasem un teren de joaca destul de ingust
Mircea Vasilescu: si actorii?
alexandru.maftei: cu actorii este mai complicat, nu ai cum desena ce urmeaza ei sa faca, trebuie doar sa te pui in pielea personajelor si sa vezi cam ce si cum ar face. este ca vanatorul ce se pune in pielea gazelei ca sa vada incotro s-a dus
Mircea Vasilescu: si cu operatorul cum s-a rezolvat?
alexandru.maftei: a fost o colaborare foarte misto - mereu tensionata, mereu inspirata, mereu la limita posibilului. el avea in cap alte chestii decat aveam eu si eu aveam altele decat avea el, dar pana la urma, la sfarsitul zilei, aveam amndoi dreptate - nici unul nu am fi putut fara celalalt
Mircea Vasilescu: sa revenim la computer ca "personaj". fiul îşi doreşte un computer - e la un moment dat "subiectul discordiei"
alexandru.maftei: da, acum pare putin tras de par - ce pusti nu are computer azi?
Mircea Vasilescu: pare, dar spune ceva despre parinti
alexandru.maftei: asa e
alexandru.maftei: chestia era ca ni s-a parut comic cum parintii vaneaza locul de la unicul computer din casa, e unul din putinele cadre secventa din film
Mircea Vasilescu: dar nu cumva ati ingrosat putin liniile in privinta parintilor? nu sint prea "loseri"? ea lucreaza intr-o spalatorie, el e un muzician ratat...
alexandru.maftei: ba da, spus asa, pare gros. dar felul in care afli aceste lucruri e destul de haios, usor autoironic, asa ca se accepta. toata faza misto e sa faci credibile astfel de lucuri groase, sa para chiar ceva subtilutz. eu nu imi pun niciodat probelma ca un lucru din scenariu e credibil sau nu - ma gandesc cum sa-l fac in film sa fie credibil
alexandru.maftei: sigur, trebuie sa fie un scenariu bun - cum a fost cel pe care l-a scris Lia
Mircea Vasilescu: si sa contribuie si actorii...
Mircea Vasilescu: cum ati lucrat cu ei?
alexandru.maftei: repetitiile au fost cel mai placut moment de facere a filmului
alexandru.maftei: veneam fiecare cu cate o idee despre o anumita scena
alexandru.maftei: o puneam in practica, vedeam cum se tine
alexandru.maftei: apoi incercam ceva total opus
Mircea Vasilescu: si?
alexandru.maftei: si la un moment dat ne lamuream care era drumul pe care trebuia sa mergem
alexandru.maftei: de multe ori reveneam la o scena anterioara pentru ca ne dadeam seama de ceva important
alexandru.maftei: Dana Voicu isi nota pe scenariu tot ce descopeream
Puţină dramă şi ceva comedie
alexandru.maftei: partea mai grea a fost insa filmarea
Mircea Vasilescu: de ce?
alexandru.maftei: pentru ca imi propusesem sa filmez scenele din mai multe unghiuri, care sa avantajeze jocul actorilor sau sa sublinieze ceva vizual important, si filmam aceeasi scena sau bucata din scena din mai multe unghiuri
alexandru.maftei: cum se fac filmele de cand s-a inventat montajul
alexandru.maftei: si de fiecare data trageam mai multe duble pana cand eram sigur ca toate nuantele pe care le stabilisem sunt acolo; lor le-ar fi placut sa filmam o data dintr-un unghi si gata, dar asta ar fi saracit mult filmul. au fost niste eroi - si Dana si Ionel si Paul si de fapt toti actorii care au lucrat la film
Mircea Vasilescu: as vrea sa reconstitui "preistoria", faptele ; cind am gasit in "Corriere della Sera" acea selectie cu "cele mai nastrusnice stiri ale anului", am scris la repezeala notitza care a aparut in Dilema, gîndindu-mă mai degrabă la aspectele "dramatice"
alexandru.maftei: deci pura intamplare functioneaza
Mircea Vasilescu: da, precis; eu ma gindeam la jocul hazardului, la faptul ca "ea" si "el" s-au regasit pe chat la modul "ideal"
alexandru.maftei: noi ne tot gandem totusi de ce se despart ei dupa ce afla ca sunt tot ei
Mircea Vasilescu: se potriveau foarte bine, desi in viata reala fiecare cauta altceva
alexandru.maftei: si aici nu am vrut sa schimbam finalul
Mircea Vasilescu: mi se pare interesant ca ati ales sa faceti o "comedie romantica" si s-o asumati ca atare
alexandru.maftei: am incercat sa vedem cum trebuie sa fie cele doua personaje ca finalul sa fie ca ei se despart si care ar fi motivatia acestei actiuni
Mircea Vasilescu: nu va temeti ca vi se va spune ca v-ati oprit la un nivel "conventional"?
alexandru.maftei: cu ce anume ne-am oprit? cu povestea?
Mircea Vasilescu: ca n-ati sondat "abisul"?
Mircea Vasilescu: ca n-ati mers "in profunzimea dramei"?
alexandru.maftei: eu zic ca am sondat si partea cu drama; pana nu demult credeam ca am facut o drama, dar publicul de la Cluj ne-a aratat ca a iesit si ceva comedie; cred ca e vorba si de o anume discretie si eleganta a personajelor care ne impinge spre ceva mai putin dramatic in sensul "cu mucii pe pereti"; totul este intr-o cheie surda, cum sunt de fapt lucrurile cand intervin rutina si ratarea
alexandru.maftei: asta ne-a atras
Mircea Vasilescu: inca un lucru inainte de a incheia
Mircea Vasilescu: ce asteptati de la acest film? cum v-ar placea sa fie primit?
alexandru.maftei: cu caldura cu care a fost facut