Bobul de cafea

„Ce este societatea civilă?”; „Avem societate civilă?”; „Ce fac ONG-urile din România?” – sînt doar cîteva întrebări la care rubrica de faţă, o rubrică realizată în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, va căuta, săptămînal să dea răspunsuri.

Cafeaua de dimineață. N-am neapărat nevoie de ea, dar beau aproape în fiecare zi, acasă sau la birou. Pentru că îmi place. Îmi plac culoarea, gustul, mirosul, chiar și ideea de "a bea cafeaua de dimineață". În Columbia se pare că sînt fermele de unde se recoltează una dintre cele mai bune cafele. Savoarea cafelei crescute acolo nu se compară cu cea crescută în alte părți. Ca să ajungă în România, însă, fiecare bob de cafea străbate peste zece mii de kilometri. Între locul unde a fost fabricată și cana mea, cafeaua  călătorește, probabil, cu vaporul, camionul și alte mijloace de transport. Ceea ce presupune combustibil consumat.

Mai mult, colegul meu de la FDSC, Andrei Pop, care a lucrat în proiecte de dezvoltare durabilă, mi-a explicat că e foarte posibil ca boabele din care e făcută cafeaua mea să fie culese de fapt "de copii care nu vor merge niciodată la școală". Este adevărat că banii cîștigați îi ajută să supraviețuiască, dar nu învață altceva decît cum să culeagă cafea. Pentru compania producătoare e mai ieftin, dar nu e echitabil față de copii și nici față de alte companii ce aleg să lucreze cu adulți. Respectarea grupurilor vulnerabile este un principiu ce ține de dezvoltare durabilă, ce înseamnă "să ne dezvoltăm pentru a ne acoperi nevoile prezentului, fără să periclităm şansele generaţiilor viitoare să îşi asigure și ele cu spor propriile nevoi", spune Andrei. “Este o viziune despre viitor, în care profitul economic este obținut doar prin utilizarea responsabilă de resurse, fie ele umane sau materiale. Iar pentru realizarea acestei viziuni, ceea ce producem și consumăm este esențial.”

Centrul Național pentru Producție și Consum Durabile (CNPCD), din Timișoara, se ocupă de aceste lucruri. Am aflat de la Aida Szilagyi, preşedintele acestei asociaţii, că există mai multe dileme în privința producției și consumului. Pe de o parte, este "dilema consumatorului, supus unui marketing agresiv și derutant, care este obligat să aleagă între produse importate și autohtone oferite de marile magazine, adesea lipsite de prospețime, cu valoare nutrițională discutabilă, avînd totodată presiunea unor prețuri ridicate și teama că se hrănește nesănătos."

Cea de-a doua dilemă este cea a producătorului de alimente ecologice, care nu știe cum să "își pună în valoare produsele" sau cum să devină mai eficient într-o piață din ce în ce mai tehnologizată. Ultima este cea a vînzătorilor finali, lanțurile mari de supermarket-uri, spre exemplu, ce vor în mod firesc să crească profiturile, fără a renunța să ofere cumpărătorilor produse proaspete și de calitate. Toate aceste dileme țin de un concept numit dezvoltare durabilă. Aida Szilagyi spune că este un concept destul  de puțin cunoscut în România, deși ar fi bine să știm mai multe. Tocmai pentru asta, a fost plecată anul trecut în Norvegia, printr-un proiect finanțat de Fondul ONG, prin granturile Spațiului Economic European, 2009 - 2014. Împreună cu Institutul Național de Cercetare a Consumatorului din Norvegia(SIFO) și Academia de Advocacy, CNPCD și-a propus să  dezvolte în România o campanie de conștientizare prin care oamenii să afle mai multe despre consecințele alegerilor lor atunci cînd vorbim de cumpărături.

În ceea ce privește cafeaua, o soluție este standardul "fair trade". Acesta garantează că a fost produsă fără să fie implicați copiii, că producătorii locali au primit un preț corect pentru marfa cumpărată de la ei și au fost folosite metode cît mai puțin poluante în procesare, ambalare și transport. În general, localurile care servesc asemenea cafea au și afișat asta undeva. Sau în magazin poate fi recunoscută ușor după eticheta speciala "fair trade" de pe ambalaj.

Se găsește și la unele cafenele din România. Poate pare un ideal sau o fiță. Dar măcar așa "începi să tragi sforile" producției si consumului durabile.