Binecuvîntează, Doamne, pe robii Tăi artiști… O noapte cu Noaptea Albă a Galeriilor

„Binecuvîntează, Doamne, pe robii Tăi artiști, curatori, teoreticieni, critici și galeriști, pogoară slava Ta asupra dragostei, credinței, bucuriei, smereniei, răbdării și rugăciunilor lor”, citesc în cartea de rugăciuni a artistului Dan Acostioaei. Intru în spațiul Rezidența Scena9, de pe Strada I.L. Caragiale din București, deschis cu ocazia celei de-a zecea ediții a Nopții Albe a Galeriilor, dau o tură prin expozițiile așezate pe orașe (No Man’s Land – Zece discursuri din arta contemporană românească), în camerele acestei case de sfîrșit de secol 19, și, cînd să pătrund în camera cu podea aurie și scris bizantin, mi se dau obligatoriu botoși din plastic la intrare, ca la spital (situație ideală), Castelul Peleș ori la aeroport. Îi îmbrac și intru în spațiul artistului Dan Acostioaei (în expoziția Non-Ficțiuni a orașului Iași, curatoriată de Cătălin Gheorghe și Cristian Nae). O cameră de rugăciune destinată artei contemporane, cu sfinți părinți Duchamp, Tatlin, Malevich și Brâncuși, cu o carte de rugăciuni și o slujbă în difuzoare. Mă urmărește mental tocmai camera lui Malevici, precum și turul de biserici pe care l-am făcut cu o zi în urmă în fermecătorul oraș Iași. Dan Acostioaei are pregătite în lucrarea lui rugăciuni pentru: rezidență, open call, vizibilitate și succes, împotriva ispitelor, are rugăciunea galeristului, a curatorului, pentru tîrg și pentru bienală. Da, bine ai venit în sînul artei contemporane! Acolo unde aura nu trebuie întinată, acolo unde trebuie să îți faci loc prin hățișul artistic. Și, să nu uităm, a venit toamna, așadar ne pregătim sufletește pentru sezonul (i)material al moaștelor!

În aceeași Scenă 9, Cristian Rusu, în expoziția Cabinetul negru, a Clujului (curator: Horea Avram), construiește o camera obscura, în care tu îți regăsești propriii pași și îți redefinești tactil spațiul. O expoziție-lecție de istoria artei, pe urmele lui Malevici, ale lui El Lissitzky, pe urmele începuturilor fotografiei și ale avangardelor istorice ori ale discursurilor curatoriale despre „cubul alb”.

La subsol, în expoziția Bucureștiului – Istoria noastră despre alții. Un oraș văzut prin patru lentile, curatoriată de Simona Vilău, privesc atent cele trei lucrări ale Aurorei Kiraly, în care răul lumii contemporane e literal transfigurat în bine, prin aparent simple operațiuni de bricolaj, de decupare a „negativului”. În aceeași expoziție, Mihail Coșulețu aduce, în cele mai recente desene ale sale, intitulate Crucișătoarele credinței, biserica aproape de imagini ale războiului, cu o extraordinară precizie grafică.

La Galeria Posibilă, actrițele Nicoleta Lefter și Mihaela Drăgan joacă în premieră performance-ul De ce nu sînt eu Marilyn Monroe, după volumul de poeme de Adela Greceanu, Și cuvintele sînt o provincie: o hartă emoțională a feminității, în care îți regăsești trăiri de tot soiul și rîzi amar. În aceeași galerie, Caietul expozițiilor de master, recent publicat, trasează o altfel de hartă a artei contemporane, a expozițiilor realizate începînd cu anul 2001 pînă astăzi în galerie, un demers unic de susținere a proiectelor de master ale studenților proaspăt absolvenți. Tot acolo, e „Introspecție helvetică. Harta identității mele” de Ana Țaran, o tînără artistă care își trasează propria sa geografie, în care casa ei, din Raionul Buiucani, e nu departe de Paris, de Iași, de Rusia, de Piața Universității și de Parcul Herăstrău. 

La Arcub (Hanul Gabroveni), e NAG Retrospect: Memory Leaks (curator Alex Radu), o istorie a primilor 9 ani ai Nopții Albe a Galeriilor, cu ajutorul a 32 de artiști contemporani. Îi rețin aici, în fugă, pe Olivia Mihălțianu, Marina Albu, Michele Bressan, Aurel Vlad ori o Patricia Teodorescu cu un video ironic, politic, duios-distopic, cu o Casă a Poporului care tronează în mijlocul mării, nu departe de țărm, iar pe plajă se află oamenii în vacanță, în costume de baie. Casa Poporului-epavă, Casa Poporului într-un viitor incert, în care Bucureștiul ar putea fi un port la Marea Neagră.

La Galeria Mobius stau de vorbă cu David Elliot, important curator și istoric de artă, despre arta care e politică prin simplul fapt că există, pornind de la fresca video a unei realități grotești cu rădăcini în Bosch (un Bosch învăluit în blănuri, bijuterii și parfumuri scumpe), care îmbracă o parte din spațiul galeriei. Este vorba despre lucrarea Inverso Mundus, a unui binecunoscut grup artistic rus, AES+F.

La NAG mă aflu dintr-un eveniment în altul, dintr-un vernisaj în altul, cantitatea de artă e enormă. E mult mai mult decît ar putea să vadă un om într-o noapte ori mult mai mult de cît ar vrea el să vadă vreodată. Îți faci propriul decupaj de interese și surprize. Mă așteaptă Iulia Toma la Galeria Ivan, Florin Mitroi la Suprainfinit, Teodor Graur la Galeria Nicodim și atelierele deschise la Combinatul Fondului Plastic, Salonul de Proiecte, Mona Vătămanu și Florin Tudor la Future Museum. Mă întîlnesc în noapte cu oameni care vin de pe un alt traseu decît al meu și schimbăm impresii.

În trecut criticam NAG pentru acele evenimente de o noapte în spații de o noapte, care nu erau deloc imaginea artei contemporane actuale românești și aproape că mă feream de acest NAG, zicîndu-mi că arta e, de fapt, în altă parte. Anul acesta am fost plăcut surprinsă, în primul rînd, de întîlnirea cu artiști și lucrări bune. Sigur, și acum apar pe hartă spații-fantomă, dar am apreciat că întregul discurs evită festivismul și cuvintele mari, văd mai puțin limbaj de lemn și mai mult interes pentru o comunitate artistică, dincolo de ideea de centru de artă, fie el Cluj sau București (în ciuda împărțirii pe orașe la Scena 9). Văd în program chiar expoziții curatoriate. M-am simțit ca la o bienală de artă, cu puncte de sprijin mai solide ca la multe bienale recent vizitate.

Cu ocazia NAG, un efort enorm al organizatorilor, nu pot decît să vă rog să vă faceți un obicei din a frecventa spațiile de artă contemporană. E un exercițiu mental hiper-necesar. Eu mai încă multe expoziții de vizitat: noaptea a trecut – și ea nu ar trebui să fie decît un pretext –, dar ele sînt încă deschise.

Iar dacă nu sînteți la București, urmăriți evenimentele de artă din celelalte orașe cuprinse în NAG: Arad, Baia Mare, Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara. Noaptea Albă a Galeriilor ar trebui să continue pe timp de zi. Să nu fie un simplu traseu de început de weekend pe întuneric, ci mai mult de atît.

PS. Găsiți toate informațiile pe site-ul www.noapteagaleriilor.ro.

PPS. Tranzit.ro/București nu e pe harta NAG, dar duminică, 2 octombrie, e ultima zi cînd puteți vizita expoziția lui Pavel Brăila, Joc. Energia vieții, o altfel de incursiune, despre care probabil că vom vorbi aici.