„Basarabia e România”. Serios?

1 decembrie 2015   Dileme on-line

Pe data de 26 noiembrie 2015, la ora 14, era programată la Parlament (Sala Comisiei pentru Sănătate și Familie), dezbaterea „1 Decembrie 1918”, organizată de Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică și de Platforma Unionistă Acțiunea 2012. Toată lumea din presă știa că n-o să fie vorba de nici un fel de 1 Decembrie, o să fie vorba de chestiunea unirii cu Republica Moldova (numită în continuare RM), așa c-am vrut și eu să fiu acolo, chiar dacă nu mă invitase nimeni, ca de obicei. Am trimis un e-mail către cei de la Platformă, iar în cîteva minute aveam invitația („Accesul se face la ora 13,30 prin intrarea S2 (dinspre Parcul Izvor)”). La ora 13,28 am fost la poarta S2, unde, evident, nu se „făcea” nici un acces; contactul cu autoritățile se pierduse pe undeva pe drum, așa că tot poporul de ziariști a trebuit să așteptăm ca cei de la Platformă să parlamenteze o oră-ntreagă cu paznicii Parlamentului, și-n cele din urmă am fost lăsați să intrăm. Dezbaterea propriu-zisă a început la 14,40. Redau mai jos esențialul a ceea ce a spus fiecare vorbitor, precum și ora, ca să vă faceți o idee cît mai clară. Părerile mele le las pentru la sfîrșit, dacă nu-i cu supărare.

14,40, cuvîntul lui George Simion, de la Platformă: vă mulțumesc c-ați venit, ne-am adunat ca să dezbatem, hai să zică fiecare cum să facem unirea cu RM.

14,44, cuvîntul colonelului (rez.) Ion Petrescu, de la Club: vedem acum în Orientul Mijlociu că frontierele se negociază, state noi apar pe hartă, altele vechi dispar, Irakul s-a dus, Siria se duce, Libia nu se simte bine, dar UE se opune valului, noi ce facem?!

14,48, cuvîntul generalului (rez.) Constantin Degeratu: n-avem sprijin în UE, n-avem sprijin în NATO, momentul nu e favorabil, propun reforma armatei RM după model NATO, frontieră pe Nistru a RM, strategie comună de apărare (România și RM).

15,18, cuvîntul lui George Simion: e nevoie de o „foaie de parcurs”.

15,22, cuvîntul generalului (rez.) Eugen Bădălan: să ne întrebăm mai întîi dacă năzuința unirii este corectă! Și dacă da, atunci: cînd și cum? Eu cred că proiectul e realizabil pe termen mediu, iar centenarul Marii Uniri o să ne afle tot vorbind!

15,41, cuvîntul generalului (rez.) Mihai Mărgărit: nu sînt de acord cu colegul meu, intrăm într-o lume categoric multipolară, unirea n-o să ne-o dea nimeni mură-n gură, momentul depinde de noi și de nimeni altcineva.

15,57, cuvîntul lui George Simion: e nevoie de o consultare publică la care să ia parte cît mai mulți actori sociali, preferabil toți. E nevoie de referendum, preferabil un singur referendum pe teritoriul ambelor state, nu de două.

15,59, cuvîntul lui Petrișor Peiu: pot să răspund la una din întrebările de mai sus. În clipa de față, România este a 45-a economie a lumii. Bunăstarea pe care o dorim o vom avea atunci cînd țara se va plasa între primele 30 de economii ale lumii. Precedentul german ne învață că, imediat după reunificare, există un mic recul economic, urmat de o relansare puternică; prin unirea cu RM, România poate scurta cu 5 sau 7 ani intervalul de atingere a „top 30” economii mondiale, dar pentru asta trebuie urmat exemplul polonez, adică investiții diplomatice solide și sincere în țările vecine (near abroad) și introducerea în circuitul financiar a celor circa 80 de miliarde de euro care se găsesc momentan în depozite bancare în România, cam 50 de miliarde aparținînd firmelor și 30 de miliarde persoanelor fizice. La dobînzile bancare din prezent, acești bani nu produc nimic! Referitor la ideea referendumului organizat în ambele state, sînt categoric împotrivă. Nu avem nimic de așteptat de la RM. Statul este eșuat, economia este eșuată, societatea civilă este eșuată!

16,12, cuvîntul generalului (rez.) Stan Petrescu: nu mai avem elite care să reușească un moment ca 1 Decembrie 1918, iar cele pe care le avem se tem de unire ca de dracul. Astă-vară, cînd cu marșul tinerilor, de la Chișinău la București, au fugit toate „elitele” care-ncotro, unul n-a rămas să le ureze „Bun-venit acasă!”. Propun dezbatere publică asupra Constituției de la 1923 și adoptarea ei ca proiect de țară.

16,28, cuvîntul lui George Simion: astă-vară, BOR s-a implicat totuși!

16,32, cuvîntul colonelului (rez.) Anatol Munteanu: și eu sînt împotriva referendumului. În RM ar fi minune mare să voteze 20% pentru unire! La noi în RM, poporul e mancurtizat, propaganda grosieră prinde, oamenii cred ce văd la televizor. Nordul și sudul țării sînt pe altă lume, iar Chișinăul e 50%-50%.

16,40, cuvîntul lui Eugen Popescu (Romanian Global News): partidele politice nu au pe agenda publică chestiunea unirii pentru că nu le-a cerut nimeni așa ceva. N-ar fi o idee rea să le-o ceară militarii de carieră, membrii Clubului.

16,44, cuvîntul lui Marian Bărăgău (sindicatul Unitatea): sînt impresionat de dezbatere, dar cred că nu trebuie pusă căruța înaintea cailor. Mai întîi să vrea românii unirea și abia pe urmă să vedem ce spune și UE!

16,49, cuvîntul lui Andrei Vlăsceanu: referendumul nu este singura cale. Mai există una. Cetățenii României să solicite în masă cetățenia RM și apoi să voteze în deplină legalitate un partid unionist la Chișinău.

16,53, cuvîntul contraamiralului (rez.) Eugen Laurian: și eu sînt împotriva referendumului, simultan sau nu, în RM și în România. Un rezultat negativ ar îngropa proiectul unirii sau l-ar amîna cu zeci de ani. Creditul internațional al proiectului unionist ar fi zero, de atunci înainte. Și internațional, și național!

17,01, cuvîntul generalului (rez.) Ion Niculescu: nici în 1940, cînd România a pierdut provincia în favoarea Uniunii Sovietice, n-a existat vreun referendum. Totuși, nici eu nu cred că aceasta este soluția, ci crearea unor elite solide, capabile să realizeze unirea fără a urmări foloase proprii.

17,10, cuvîntul lui George Simion: atît în RM, cît și în România, există adversari ai unirii extrem de bine motivați personal din punct de vedere pecuniar. Nu ne luptăm cu morile de vînt! (dă exemple, cu nume, prenume și identitate socială).

17,12, cuvîntul lui Marius Văcărelu: da, în prezent frontierele se modifică. Pe continentul nostru, Ucraina este centrul acestei probleme. Ceea ce se întîmplă acum cu Ucraina va influența decisiv viitorul RM, cu sau fără România.

17,14, cuvîntul lui Constantin Corneanu (istoric): sînt categoric împotriva referendumului! Un drept istoric nu se pune la vot!

17,16, cuvîntul lui Iulian Popescu: precizez că BOR a suportat presiuni inimaginabile din partea Patriarhatului Moscovei, începînd din 1992 și pînă în prezent. Nu s-a discutat deloc aici, dar în RM există două biserici naționale ortodoxe, ambele recunoscute de stat. Situația este încurcată și tensionată.

17,18, cuvîntul lui Alexandru Surcel: unirile se fac în perioade de criză, nu pe timp de pace și stabilitate. E nevoie de o „foaie de parcurs” pentru secolul XXI, nu de comparații cu trecutul, și e nevoie acum!

17,22, cuvîntul generalului (rez.) Constantin Degeratu: orele sînt înaintate, închei cu o propunere concretă și cu sublinierea a ceea ce-am afirmat la început. Propun constituirea unui „Sfat al Țării” virtual (probabil, similar cu cel din Chișinău, dintre decembrie 1917 și aprilie 1918 – nota mea), în care să se dezbată public chestiunile pomenite aici. Subliniez că RM are nevoie de reforma forțelor sale armate și de frontieră pe Nistru.

Asta a fost tot. M-am luat geaca din cuier, mi-am strîns catrafusele și-am plecat. Organizatorii n-au fost d-ăia neserioși, care nu știu cum să spargă bani și cheamă ziariști ca să-i îndoape cu mîncare și băutură, în speranța c-o să fie pupați în fund; ne-au dat doar apă. Pe de altă parte, păreri nu mi-a cerut nimeni, așa că mă rezum la impresii personale de la eveniment: old boys au vorbit mult și emfatic; tinerii au fost scurți și la obiect; din toți ziariștii aflați în sală, doar doi au luat notițe, restul au căscat, s-au fîțîit spre toaletă și-au stat pe tablete și telefoane; celălalt era un ochelarist, nu i-am văzut ecusonul, dar am eu bănuielile mele; niciunui antiunionist nu i s-a dat cuvîntul (poate nici n-a fost invitat vreunul!); securistul ce-a supravegheat totul în sală era un chelios, un urît, se prefăcea că e și el militar în rezervă; cît timp nu sînt bani în afacerea asta cu unirea, așa vor fi făcute acțiunile, cu suflet mare și buget mic, dar cînd vor apărea banii, peisajul uman se va schimba total. Și cel jurnalistic, vă garantez.

Mihai Buzea este jurnalist la Caţavencii.

Mai multe