bar de zi, bar de noapte…

întors de la mare alături de bunii și vechii mei prieteni cipi șiulea și adrian schiop am observat din mașină un bar care se numea simplu, eficient – bar de zi. ca în orice acțiune poetică, fragil cum eram după o sesiune mai lungă de băut noaptea pe balcon și cîntat (cum beat a ales să facă blîndul meu prieten ciprian șiulea), m-am trezit apăsat de o nostalgie, o melancolie sudică și o mare stare de nervi. îmi aminteam de toate hotelurile prin care am fost cărat în copilărie și de omniprezența unei încăperi pe ușa căreia scria simplu, eficient: bar de zi, loc în care se întîmpla să fiu dus să beau un juice cu cîteva cuburi de gheață care se loveau de pereții de sticlă ai paharului. în această stare de surescitare și ușoară tristețe nu mi-a fost greu să compun o scurtă poezie pe care, profitînd de faptul că ne aflam în mașina prietenei mele și deci nu aveau unde să plece, m-am decis să le-o prezint și vechilor și bunilor mei prieteni. unul din ei mi-a zis că sînt „imbecil” și celălalt s-a prefăcut inabil că doarme ca să nu fie nevoit să-mi zică ceva. evident că lucrurile nu au stat așa, ci dimpotrivă – terorizați de varianta că ar putea fi dați jos din mașină și să se descurce dă-i în pula mea, unul dintre ei a zis că e o poezie superbă și celălalt a zis că l-am atins în mijlocul sufletului profund și îi vine să plîngă.

îndoctrinat, futut, mișculînd combinații
în ce parte
s-o iau acum
bar de zi, bar de noapte?

ce n-am băut încă
și ce-aș putea să comand?

peste bucurești se lasă seara
cineva să pună mîna pe telefon

și să cheme salvarea –
barman, dă-mi niște mărunt
să chem salvarea!

ce n-am băut încă
și ce să comand? (visînd viitorul
meu ca o păpușă cu malformații faciale)

bar în care am ațipit puțin
nici nu mai știu: ești de zi sau de noapte?

(din volumul instituţia moartă a poştei, Casa de pariuri literare, 2011)