Balada păpuşii

După miezul nopţii
păpuşa coboară din landou
şi hoinăreşte prin cameră
fragilă ca un ou.

Dansează cu paşi de ceară
şi rîde cu moliciuni de vată.
Se aşază uşor pe-o muşcată
şi-i extrage carminul
să-şi pună viaţă
în obrajii ei de moartă.

Admiră picturi cu pepeni şi iepuri,
curioasă intră-n abisul oglinzii:
o întîmpină cu ură
ochii din timpul zilei,
dar ea nu-i înjură.

Păpuşa se-nalţă-n fereastră,
înmărmurită priveşte cerul
şi aflînd de lumina stelelor
plînge şi plînge

şi plînge cu lunecări de arcuş –
pînă vine pisica
şi-o sfîşie
lăsînd pe covor rumeguş.

din volumul alte poeme, 1968.