Avanpremieră editorială: „Din Antarctica la Scărișoara. Pe urmele lui Emil Racoviță”, Ed. Humanitas

8 iulie 2020   Dileme on-line

Editura Humanitas vă prezintă în avanpremieră un fragment din cartea/album în curs de apariție Din Antarctica la Scărișoara. Pe urmele lui Emil Racoviță de Cristian Lascu și Helmut Ignat.

La 15 august 1897, corabia Belgica a pornit spre Antarctica, într-o expediție științifică finanțată de guvernul belgian, dar cu echipaj internațional. Pentru importanta misiune de biolog a fost ales tînărul oceanograf român Emil Racoviță, proaspăt doctor la Sorbona. După mai bine de o sută de ani, o echipă românească îi aduce un omagiu marelui savant și explorator, refăcîndu-i traseul. Reportajul lui Cristian Lascu și Helmut Ignat ne poartă în lumea lui Emil Racoviță și a pionierilor de pe Belgica, dar și în Antarctica secolului XXI – o destinație apărută recent pe hărțile turistice. În cartea lor, fiecare pagină este o călătorie în sine.

„Răsfoind filele acestui volum veți vedea imagini strălucitoare, cu zăpezi imaculate și ghețuri de cristal, alături de fotografii în care personajul principal este întunericul ce învăluie fantomele minerale ale lumii subterane. Orizontul antarctic nemărginit alternează cu cotloanele cioplite de ape în calcar. Între aceste coordonate s-a împlinit destinul lui Emil Racoviță.“ (Cristian Lascu)

                                        Credit foto: Cristian Lascu (Port Almansa)

***

Din Antarctica la Scărișoara. Pe urmele lui Emil Racoviță (fragment)

În timp ce Parcul Național Tierra del Fuego ni s-a părut mai mult un fel de pom lăudat, călătoria în lungul Canalului Beagle, pe lîngă munți abrupţi și mica așezare pescărească Port Almansa, ne-a dezvăluit chipul uitat de timp al Ţării de Foc. Am ajuns și la Harberston Farm, nu foarte schimbat de cînd Belgica a ancorat aici pentru o ultimă aprovizionare cu cărbuni, înainte de a porni în necunoscut.

Prin aceste locuri dăinuie încă urmele vechilor așezări ale băștinașilor ona (yahgani). Oameni cu o existenţă rudimentară, bazată pe pescuit şi vînătoare. Ronțăiau cu plăcere midii și, asemenea mîncătorilor noştri de seminţe, aruncau cojile lîngă colibele lor, pînă cînd stratul de cochilii ajungea peste nivelul intrării. Atunci se mutau ceva mai încolo. Am întîlnit arheologi argentinieni care împreună cu colegi norvegieni scurmau în stratul de scoici gros de doi metri, dar fără prea mari surprize. Căci yahganii nu confecţionau ceramică, nici unelte de metal, arme sau obiecte de cult. Traiul lor simplu a alimentat prejudecăţi care au sfîrşit prin a le fi fatale. Pigafetta, cronicarul expediţiei lui Cook, pentru a le accentua animalitatea, în desenele în care i-a înfăţişat, a adăugat de la el şi o coadă. Nici Darwin, care studiase teologia la Cambridge şi ştia că trebuie să-ţi iubeşti aproapele, nu i-a cruţat. Aparent yahganii nu păreau să aibă vreo formă de spiritualitate religioasă, lăcaşe de cult, idoli etc. Cum şi cele mai înapoiate triburi au idolii lor, înseamnă că o formă de spiritualitate religioasă ar defini umanitatea, iar lipsa sa, animalitatea. În concluzie, Darwin i-a categorisit drept suboameni.

                               Foto: Selknam playa, 1930 (băștinași ona) - wikimedia commons

(Iar prejudecata a persistat. Romancierul Radu Tudoran a căzut şi el în păcatul de a prezenta bestialitatea yahganilor. Cît de oripilat am fost cînd am citit în Toate pînzele sus, altfel o carte luminoasă, cum echipajul Speranţei asistă la o scenă de familie yahgană în care tatăl, nervos pe micul său fiu, îl ia de picioare şi-i crapă capul de o stîncă!)

Consecvent umanismului şi rigorii ştiinţifice, în răgazul de numai cîteva săptămîni petrecute în Țara de Foc, Emil Racoviță a încercat să-i studieze, să-i înţeleagă, a întocmit cu ajutorul unui translator un dicționar de cuvinte ona.

Un înţelept ona i-ar fi explicat că ei nu aveau lăcașuri religioase și nu se rugau spiritului lor, considerînd că zeul lor e cu adevărat bun și puternic şi le vrea necondiţionat numai binele, fără a cere jertfe şi devoţiuni. Căci un culegător de scoici se va ruga zeului să aducă furtună, pentru ca valurile să scoată la mal cît mai multe moluşte, dar pescarul ona va cere zeului mare calmă. Deci ce fel de zeu ar fi acela care ar face pe plac unuia sau altuia numai pentru că îi înalţă rugi? Nu vi se pare că acel înţelept era chiar înţelept?

După ce s-a întors din expediție, Racoviță a luat apărarea băştinaşilor în conferințele sale. Din păcate, uciderea și persecutarea populaţiilor ona a continuat. Cînd am ajuns noi în Ţara de Foc mai trăia pe o insulă în Canalul Beagle o bătrînă, ultima purtătoare de ADN ona.

                                        Credit foto: Helmut Ignat (locuitori actuali ai Țării de Foc)

Mai multe