Atmosferă electrică la Bucureşti, alături de Nils Petter Molvær

Joi, 29 octombrie, ora 19,30, Jazz:ish ne introduce într-o atmosferă electrică, alături de Nils Petter Molvær, unul dintre pionierii future jazzului, un subgen format prin fuziunea muzicii electronice cu jazz-ul. Concertul de la București face parte din turneul de promovare al celui mai nou album, Switch.

Nils Petter Molvær este un compozitor, trompetist și producător norvegian, care la jumătatea anilor ’80 – alături de Jon Christensen și Arild Andersen – atrăgea atenția publicului asupra trupei lor, Masqualero.

“Cînd am început să activez în Masquelero ascultam destul de multe lucruri variate, de la Brian Eno la Job Hassell și Bill Laswell, iar cînd a venit momentul să îmi lansez cariera solo am vrut să amestec toate aceste influențe”, spune Molvaer. Zona necomercială a jazz-ului norvegian s-a dovedit a fi locul ideal pentru experimentele sale, publicul fiind extrem de receptiv.

Khmer, cel mai comercial album al lui Molvær, lansat în 1997, a introdus o nouă sonoritate în jazz-ul underground norvegian și a deschis noi drumuri pentru alți muzicieni, creînd astfel ceea ce avea să se numească European future jazz sau nu-jazz norvegian. De atunci, Molvær a continuat să revoluționeze cu proiectele sale, cel mai nou fiind 1/1, CD realizat în 2013, alături de producătorul berlinez de muzică electronică Moritz von Oswald.

Switch, albumul solo lansat în primăvara acestui an, este apogeul căutării echilibrului perfect între sintetic și organic. Ingeniosul iconoclast activează simultan în două universuri și pe diferite planuri temporale.

Switch este un album pe care Molvær sună neobișnuit de relaxat. Toate albumele sale precedente au fost caracterizate de o polaritate interioară de nebiruit între un individ ce iubește cu ardoare pacea și un provocator cu viziuni radicale. “Am purtat niște bătălii interioare în drumul meu spre acest rezultat”, spune Molvær. “Cînd am terminat de înregistrat aveam peste 150 de minute de muzică, pentru care trebuia să găsim o direcție. Este un fel de tribut adus lui Joni Mitchell, în special în titlurile pieselor, care sînt o aluzie directă la versurile ei.”