Arta e un fel de matematică

O casă de licitații a scos la vînzare o pictură realizată nu de un artist, ci de un computer. Pictura înfățișează portretul unui bărbat îmbrăcat în costum negru. La prima vedere, ar putea să dateze din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. La o privire mai atentă putem constata că tușele „pictorului” sînt aproape invizibile, că trăsăturile personajului portretizat sînt neclare, că uneori conturul e nesigur, în fine, că suprafețe mari ale pînzei au rămas nepictate. În loc de semnătura unui artist, în colțul din dreapta jos apare un înscris care seamănă cu o formulă matematică: „min G max D Ex[log(D(x))]+Ez[log(1-D(G(z)))]“. Portretul lui Edmond de Belamy – acesta e titlul lucrării – este creația unui algoritm matematic. E o formulă inventată de un grup de artiști parizieni, Obvious, care și-a propus să democratizeze arta prin inteligența artificială.

Artiștii au încărcat în sistemul informatic 15.000 de portrete clasice. Pornind de la aceste imagini, algoritmul a generat automat Portretul lui Edmond de Belamy. Casa de licitații Christie’s din New York s-a așteptat să-l vîndă cu o sumă cuprinsă între 7000 și 10.000 de euro. Prețul final a întrecut cu mult așteptările: lucrarea a fost vîndută cu aproape 400.000 de euro.

Nu mai rămîne decît ca în această lume în care creația e de fapt rezultatul unui algoritm la licitații să se înscrie doar (ro)boți amatori de artă care să achiziționeze lucrările după formule matematice. Și care să plătească, evident, la prețuri aleatorii, eventual în monede fictive, existente doar în lumea virtuală.

Dacă așa arată piața contemporană de artă, sînt curios cum va arăta Luvrul viitorului.