Ansturm

*
m-am plimbat
o zi întreagă cu o sticlă de şampanie în geantă.
atunci mi-a căzut piatra roşie
de la cercel
şi buzele mi-au crăpat de frig.
am comandat meniu vegetarian.
am văzut frigul cum intră
ca o şopîrlă în pereţii casei
dărăpănate
mai multe crăpături mai mult frig
erotismul decadent al caselor vechi
cu care frigul îşi face de cap.
simt cum spuma
şampaniei mi se scurge pe pantaloni
un gest de extravaganţă
o piatră roşie căzută din cercel
în apele tulburi
departe
cînd tu m-ai luat prima dată de mînă
aveam o piatră neagră la cercel
m-ai luat de mînă şi m-ai dus la cimitir
apoi mi-ai arătat închisoarea şi morga
piatra roşie mi-a căzut în canal
de atunci nu i-am mai văzut pe ceilalţi oameni.


*
în metrou
oamenii au părul coafat
strălucitor ca un instrument chirurgical
femei cu taioarele bine fixate pe talie
bărbaţi cu sprîncenele pensate
privindu-se atent în ferestrele vagonului
antilope lingîndu-şi blana
o după-amiază clară în savană

 *
pe Steyrergasse 13 e depoul
tramvaielor.
galben scrijelit.
mai sus, puţin mai sus,
pe Steyrergasse 15 e Biserica
franciscană
unde acum bat clopotele care invită
la liturghie.
bej scrijelit.
şi tot ce a mai rămas din noi
intră acum în depouri.