"America nice, dar Europa e tzara mea" - Interviu cu Dan SOCIU

Dan Sociu s-a aflat într-o rezidență de o lună la Ledig House (aflată la două ore distanță de New York) la recomandarea Open Letter, cu sprijinul Institutului Cultural Român din New York. Erupția vulcanului Eyjafjallajökull îl ține captiv pe teritoriul american de o săptămînă. Ne-a acordat un scurt interviu pe email (C.V.).

Cum ai ajuns una dintre victimele vulcanului cu nume impronunțabil?
Victimă e puțin spus, mi-e dor de prietena mea de mă topesc. Mai ții minte discuția noastră din Nevoi speciale, despre cum o să se termine și cu zborurile și o să rămînem fiecare pe continentele noastre? Uite, na, self-fulfilling prophecy, doar că nu mi-am făcut-o singur și continentul e altul.

Ce ai făcut în rezidență? Ai scris?
Am tradus Hemon și am scris o poezie în engleză:

in that moment between life and death,
you get some kind of bicycle
on which you learn to give up control.
a bike without a handlebar,
so you can teach your hands with nothing to grab
anymore, without pedals, to forget your feet,
without wheels, to get used with no direction at all.
the same metaphysical organism who, in a rainy afternoon,
invented the limits, is coming and taking them back.
and you're left only with your fear of falling,
to make the moment real.

Ce scriitori mai erau în rezidență? Ce făceați toată ziua?
Era o doamnă care scria o carte despre John Ruskin, un tip de la Chicago Tribune care scria un roman despre o femeie nord-coreeană, un elvețian care scria jurnal (despre noi) și cu care plănuiam în fiecare zi să mergem la Woodstock, dar n-am mai ajuns, un tip din Bangladesh fost matematician, fost avocat internațional pe drepturile omului, fost bancher pe Wall Street și personaj principal într-un roman celebru, care scria și el un roman (pe care sper sa îl traduc cîndva, pentru că din cîte povestea, părea extrem de interesant), o fată care scria un roman despre o livadă și pedofilie, un jurnalist care scria despre traficul de organe (ne povestea în fiecare seară la cină), o poetă scoțiana și mulți vizitatori de week-end, editori și jurnaliști din New York. Nu făceam foarte multe (eu, cel puțin), mîncam și vorbeam, ascultam noaptea foiala ratonilor, citeam, uneori se întîmplau fenomene meteo ciudate, scoteam un fel de abur gros pe gura, nu ca aburii de la ger, ceva straniu, parcă eram dragoni. Mă mai duceam prin Hudson, am avut și o lectură acolo, lîngă casa lui John Ashbery, mă dădeam cu bicicleta, îi manelizam pe fellows, de-astea.

Vrei să te muți în America? Asta, desigur, dacă nu rămîi de tot acum :)
Nu, nu, nu, eu cu Europa; nu, America nice, dar Europa e ţara mea.

Ce se mai întîmplă prin New York?
Nu știu ce să-ți zic, sînt multe, am mărșăluit prin oraș și am văzut un miliard de lucruri, am fost și pe la evenimentele Institutului Cultural Român, care le organizează bine, ajută oameni să se cunoască unii pe alții, se fac proiecte și legături într-o seară cît pentru ani de zile de colaborare și nu e o atmosferă deloc scorțoasă, lumea rîde, mănîncă mîncare indiană, bea și se joacă cu poneiul.
      
Cum ți se pare că evoluează scena românească de literatură, cum te simți tu?
E bine, există cărțile mele, o să mai scriu și altele, mai sînt și alți autori, nu e chiar așa rău.

Ce ai de gînd să faci cînd te întorci?
Mult, mult, mult sex.

Dan Sociu este poet și prozator. Cel mai recent roman publicat se numește Nevoi speciale (Polirom, 2008).

Foto: Oana Sânziana Marian.