Alehin, ultimul boier al șahului

Alexandr Alehin a fost ultimul posesor al titlului de campion mondial la șah. Posesor, am zis bine, pentru că titlul îi aparținea și îl putea pune în joc sau nu, după cum voia. După el, titlul s-a proletarizat. Organizația internațională de șah l-a rechiziționat și îl împrumuta pe perioadă limitată jucătorului care, după criteriile ei, se dovedise cel mai merituos. Altfel spus, campionii mondiali de după el au avut titlul în leasing, ci nu în proprietate. Și astfel, odată cu Alehin, s-a dus o întreagă epocă a șahului romantic.

O altă latură a biografiei lui Alehin se poate dovedi însă și mai dramatică. Alehin a fost strivit între comunism și nazism. Din acest motiv a și murit, înfometat și bolnav, cu tot titlul său de campion mondial în brațe. Născut într-o familie de aristocrați ruși, la izbucnirea primului război mondial se înrolează și, deși nu luptă în prima linie, este rănit destul de grav. Ajunge pentru refacere la Odesa, unde îl prinde războiul civil. Aici îi iese faima de „alb”, care ulterior va juca un rol în emigrarea sa. Se întoarce la Moscova, unde capătă o altă faimă: cea de ”cominternist”. Alehin știa șase limbi și a fost doctor în drept și a fost folosit de noile autorități. Dar el a vrut să plece dintr-o țară în care familii ca ale lui și intelectuali ca el erau vînați ca dușmani ai poporului.

Perioada interbelică este cea mai fastă pentru activitatea sa șahistă, însă urmează cel de-al doilea război mondial. Ca să își cîștige existența, în timpul acestuia a jucat în turnee organizate de naziști. Spre finalul său, este prins ca odinioară la Odesa într-un no man’s land al Franței, unde ar fi publicat articole pro-Berlin, de unde i-ar ieșit cea de-a treia faimă, de „nazist”. Alehin a susținut că articolele cu pricina era contrafăcute, conțineau pasaje la adresa șahiștilor evrei pe care el nu le-ar fi scris. Și chiar dacă le-a scris, au spus unii istorici, a fost pentru urechile naziste, ca să obțină viza de plecare din Paris. Dar fapt e că în baza lor, nu a mai fost primit în zona liberă. Iar de data aceasta, nu a mai avut unde fugi. A murit în 1946 într-o pensiune din Estoril.

Două lucruri sar în atenție cînd privești fotografia finală, prăbușit în fotoliul din camera sa. Avea paltonul pe el, semn că îi fusese frig. Și avea alături masa de șah. Rușii au spus că negociaseră cu el un meci pentru titlul mondial cu Botvinnik. Meciul a fost zădărnicit de izbucnirea războiului, dar negocierile au fost reluate după terminarea lui. De aceea, au susținut rușii, Alehin a fost îngrozit de discursul lui Churchill de la Fulton, cel cu cortina de fier. S-a temut că reizbucnirea războiului îi va spulbera pentru a doua oară planurile pentru meciul care l-ar fi scos din sărăcia și agonia ultimilor ani.

De fapt însă, Alehin nu a fost nici alb, nici cominternist, nici nazist. A fost șahist. A fost ultimul boier al șahului pe care și comunismul, și nazismul îl doreau înrolat. „Șahul socialist” care a urmat după Alehin este într-un fel urmarea celor două socialisme totalitare ale secolului 20. După ele, nici în șah nu a mai fost loc pentru aristocrați.

Diagrama săptămînii

În poziția din diagrama 179, Alehin a anunțat mat în șase mutări. Era încă epoca cu blazon a șahului, în care urmele comportamentului teatral, elegant și de efect al partidei de cafenea se mai puteau vedea și în turneele oficiale.

Soluția diagramei 179 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 178 de data trecută: 1. Dh8+! Rf7 (1… Nxh8 2. Txh8+ urmat de 3. T1h7#) 2. Dxg7+ Rxg7 3. Th7+ Rf8 4. Th8+ Re7 5. T1h7#

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Alexandr Alehin. Sursa: Wikimedia/ George Grantham Bain Collection/ Library of Congress