Alegătorii dispăruţi

Există categorii de români pe care îi excludem în mod sistematic şi complet din spaţiul public.

În mijlocul vîltorii electorale, cum poate rămîne cineva insensibil? Ce treabă să ai ca să nu apuci să votezi? Ce om să fii ca să nu îți exerciţi dreptul democratic? Cine sînt cei aproape 50% care nu au venit la urne pe 2 noiembrie?

Mai mult ca în alţi ani m-au chinuit astfel de întrebări în 2014. De data asta am găsit însă un răspuns mult mai bun decît de obicei: există categorii de români pe care îi excludem în mod sistematic şi complet din spațiul public. Noul site antidiscriminare.ro s-a lansat pe 29 octombrie. Asociația Accept şi membrii Coaliției anti-discriminare au anunțat prima platformă utilitară în domeniul antidiscriminării drepturilor omului din România iar la eveniment, organizaţiile membre ale acestei coaliții s-au gîndit bine să ne şi reamintească la ce foloseşte.

Am aflat pe viu poveşti despre discriminare de la oameni care au trait-o zilnic, ani de zile. Cristian Irimescu este un tînăr bucureştean rom care a absolvit cu brio un liceu din capitală, liceu pe care diriginta îi reamintea totuşi că nu îl va termina, tocmai pentru ca fost admis pe locuri speciale pentru romi. După această experienţă educaţională, s-a hotărît să se mute o vreme la Oradea, unde să poată uita să mai precizeze care îi sînt originile etnice.

Cristi îşi amintește cum a plecat pentru a îşi asuma o identitate care să îi ofere şanse egale, ajungînd ulterior să aplice aceleaşi prejudecăţi pe care înainte le trăia el însuşi. Şi uitarea, sau mai degrabă încercarea de uitare a durat cinci ani şi jumătate. Ascultîndu-i povestea despre constanţa actelor de discriminare la care era supus ca liceean în Bucureşti, într-un cadru zilnic compact în intoleranţa sa, opţiunea lui Cristian de a uita cine este devine uşor de înţeles. E evident imposibil să realizezi reglaje fine legate de originea ta etnică, de preferinţa ta sexuală sau de dizabilităţile cu care te-ai născut, astfel încăt sa ajungi pe placul concetăţenilor “cu standarde” pe aceste teme.  Într-un mediu care te pedepseşte regulat pentru cine eşti, actul de retragere totală devine o opţiune personală cît se poate de intimă, căreia nu i se poate aduce nici un reproş obiectiv.

O societate în care viaţa publică nu doar aruncă minorităţile la perifirie, ci tinde să le înglobeze prin eliminarea trăsăturilor specifice este una în care viaţa publică tinde spre inexistenţă. Persoana careia tocmai viaţa publică îi şterge felul de fi rămîne fără nici un motiv de a se implica în societate. Ce motive şi speranţe ar fi putut sta în spatele votului românului ascuns la Oradea de sine însuşi?

Cristi a părăsit  între timp Oradea. Din fericire, în cazul său alternativa ştersului identităţii nu a rămas una fezabilă. În mod paradoxal, pauza de la sine i-a dat forţele să se reîntoarcă la cine era de fapt şi să caute fisuri în blocul de descriminare pe care îl percepea în jur. L-am cunoscut povestind cu mîndrie cum s-a hotărît într-o zi să îşi asume cine este şi să îi inspire şi pe alţii să facă la fel. L-a costat totuşi o perioadă de cinci ani şi jumătate din viaţă.

Despre site-ul antidicsriminare.ro Cristi vorbeşte încrezător. Îmi spune că dacă ar fi ştiut de un astfel de instrument pe cînd era în clasa a IX-a, ar fi fost o pîrghie prin care să îşi facă dreptate.

Cu ajutorul site-ului antidiscriminare.ro, victimele şi martorii actelor de discriminare le pot raporta către instituţiile abilitate, prin formulare care se completează automat, în funcţie de specificul situaţiei personale. Mai mult decît atît, vizitatorii vor putea beneficia de asistenţă juridică primară gratuită. Instrumentul este dezvoltat în cadrul unui proiect finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.