Ajustări

mă gîndesc la partea mea bună în teorie: 

perfecționista

cu capacitate de răspuns modest la efort, imperative,

dezamăgirea că încă nu se văd rezultate, stau prost cu răbdarea

și n-am un plan riguros de acțiune, 

iar haosul naște haos la nivel de consecințe.

,,arsenal”, ,,potențial”, ,,construcție” sună bine,

colanții și bustiera strîng și mai bine zone problematice din visul estetic

cu întoarcere în anii 2000 (nici atunci nu aveai admiratori, darabia acum ți-ai dat seama că e singura perioadă în care ți-ai fi putut plăcea).

execuți în serii consecutive,

umilești inadvertențe discursive

cînd nici o poveste de succes nu te mai susține

în munca modelării tardive.

încă n-ai un plan în alimentație.

îți vezi concentrarea în reflexie, nu-i cu nimic diferită de disperare. 

grimasa precede orice performanță, fericire,

io țintesc doar rara mulțumire de sine.

îmi folosesc la maxim membrele,

deci nu am cum să fac acum un selfie.

încă nu știu exact ce vreau: 

rezultate spectaculoase sau menținerea formei actuale,

dar mă ajustez

cu senzația că mă integrez.

după ce ies, îmi desfac părul transpirat

îl simt fluturînd ca un steag

în vîntul unei seri de neuitat, 

cînd soarele glisează pe derma impură a lumii

ca un disc demachiant.