„Aici descoperi Transilvania în miezul ei” – interviu cu Oana GIURGIU
„Voi vă pricepeți la cursele de autobuze?” o aud pe Oana Giurgiu întrebînd și nu mă mir. Oana este directorul Festivalului de Film Horror și Fantastic Lună Plină și face tot ce prin minte nu ți-ar putea trece la Biertan. De la organizarea propriu-zisă, la ascuțit țăruși, reparat mături, cusut draperii, aranjat mobilierul din piață, mutat scaune. Este în elementul ei și sare dintr-o activitate în alta cu relaxarea unui membru din echipă, nu a unui șef. Am prins-o pe Oana într-o pauză de organizat piața centrală din Biertan și am întrebat-o de ce îi place atît de mult aici.
Festivalul Lună Plină, ajuns anul ăsta la a şaptea ediție, durează patru zile (9-12 august) și are filme de groază, lungmetraje și scurtmetraje pe care publicul le votează înfigînd țăruși ascuțiți de lemn într-o plăcuță cu titlul filmului. Pe zi se întîmplă o grămadă de activități colaterale - excursii cu bicicleta, un ghost hunt care încurcă minți, un escape room, degustări iuți și dulci de la comercianții locali. Se stă la cort, dar și în gazde la săteni, se doarme la prînz în hamace sau pe pufi în Grădina Melies sau la terasa de lîngă camping și în vârf de caniculă se organizează bătăi cu apă.
De ce Biertani?
Mi se pare fascinantă liniștea din toată zona asta cu sate săsești ascunse în colinele Transilvaniei. Și e fascinant cum vii aici și începe din ce în ce să capete viață satul. Deodată vezi cum se umple de oameni care, clar, sînt pasionați de filmul de groază dacă bat drumul pînă aici, în locul ăsta uşor ascuns. E o zonă atît de frumoasă, one of the best hidden treasures of Transylvania.
Ce înseamnă Lună Plină?
Nu e totul despre festival și ce propune el publicului. Eu sînt absolut convinsă că, de fapt, este vorba și și despre o atracție a locului. Sînt sigură că oamenii sînt foarte îndrăgostiți de atmosfera asta rurală. Mi-am dat seama de la început că va fi un festival destul de atipic de film horror și fantastic, că n-o să putem face aici, în inima Transilvaniei, lucrurile care se întîmplă de obicei la un astfel de eveniment și că va trebui să ne adaptăm, să ne găsim un loc așa cum e Transilvania, frumos, curat, pitoresc, sincer.
Cumva cred că tocmai faptul că festivalul ăsta e unul eminamente rural e un punct forte al lui. Unii oameni descoperă filmele astea la noi la festival, de dragul locului, dar și invers, cei care iubesc fimul de gen ajung aici și se îndrăgostesc de zonă. Îmi aduc aminte că am avut vizitatori care păreau genul de oameni care merg la festivaluri de film horror, adică veneau din zona asta gotică și s-au trezit aici în mijlocul satului evident un pic inadecvați. Cred că și ei au fost oarecum surprinși, poate prima impresie a fost un șoc, se aşteptau la altceva, la o atmosferă gotică poate. Ori aici totul era foarte liniştit, în colinele Transilvaniei, un univers ondulatoriu, ca la Blaga, cam așa e festivalul nostru, contopit cu natura.
Biertan forever?
Am avut gînduri la un moment dat să schimbăm locul. Feedback-ul pe care l-am primit a fost unul total vehement. Atît de vehement încît ne-am și speriat și am zis bine, atunci e limpede ca lumina zilei că festivalul ăsta e condamnat să nu fie unul de super box office. E evident că cine va veni aici, va face asta pentru că vrea să fie aici și atunci trebuie să se adapteze. E o conexiune perfectă între loc și public. Biertanul e un sat, nu te poți aștepta să găsești aici alte condiții. Pentru restul există alte festivaluri. Aici descoperi Transilvania în miezul ei. Sîntem în centrul țării. Dacă ai pune aici un ac, s-ar învîrti România în jurul nostru. Altfel, avem două cinematografe de interior, sînt orașe în țara asta unde nu există așa ceva. Biertanul e un loc cu karma bună.
La mai mare?
Lună Plină e un festival care n-are cum să crească altfel decît organic. Dacă zona și locul vor crește, va crește și festivalul, dacă zona rămîne așa, așa va rămîne și festivalul. Asta nu mi se pare un lucru rău, pentru că nu invadezi o comunitate. Mă rog, o invadezi oricum, asta e limpede, dar nu ești extrem de intruziv. O lași să te primească atât cît poate ea. Cred că ăsta este secretul organizării oricărui eveniment: dacă poți să te menții în limita pe care locul respectiv ți-o permite, atunci lucrurile vor fi frumoase și naturale. Eu am sentimentul ăsta tot timpul aici la Biertan: că ești binevenit. Și îmi place foarte tare și cum își găsesc participanții loc în sat.
Ce echipă aveți?
Echipa noastră e formată din voluntari. Lună Plină este puiul Festivalului Internațional de Film Transilvania și sînt oameni care vin din toate orașele în care se întîmplă TIFF. Bineînțeles că mai avem și colegi care vin de dragul locului sau de dragul festivalului și e o mare bucurie să vezi cum se creează din start o comunitate. Vorbim de oamenii diverși, din București, Cluj, Chișinău, Piatra Neamț, Oradea, Sibiu, Brașov. Stau aici o săptămînă ca într-o tabără, se leagă între ei relații, prietenii. E foarte fain. Mi-ar fi plăcut să fie ceva de genul ăsta și pe vremea cînd aveam eu 17 ani.
Cum e cu filmele horror?
Eu nu sînt o mare consumatoare de film horror. Unul dintre filmele care mi-a plăcut foarte mult, bine, și unul dintre puținele pe care le-am văzut, este mockumentary-ul What We Do in the Shadows. A fost o poveste fabuloasă pentru că autorii lui, neozeelandezi, au bătut drumul pînă în Biertan pe banii lor. Mă simțeam atît de prost față de ei. Lună Plină nu e un festival la care să ne permitem participarea unor realizatori de film. Și mă gîndeam că trebuie să le oferim o experiență. Dacă oamenii ăia au venit din Noua Zeelandă pînă în Transilvania, ei trebuie să simtă gustul Transilvaniei cumva, trebuie să se lase îmbătați de loc. Și n-a fost prea greu.
La un moment dat ei au spus o treabă foarte interesantă, în condițiile în care vorbim de oameni care circulaseră pe la toate festivalurile de gen din lume. Eram la o petrecere în zona de camping, iar acoperișul terasei era făcut din crengi din care atîrnau frunze și cum stăteau ei cu capul în frunziș au spus: „Păcat că în cîţiva ani festivalul ăsta va deveni un festival mare și n-o să mai aibă aceeași candoare”. Mi-am dat atunci seama că ăsta trebuie să fie obiectivul festivalului Lună Plină: să rămînă într-o relație firească cu locul în care se întîmplă.
Ce înseamnă Lună Plină, ediția a şaptea?
Ediția asta aș vrea să văd Chucky, sînt filme care mă fascinează foarte tare. A face filme de genul ăsta presupune o bună stăpînire a mijloacelor tehnice, a meșteșugului de a face film. E fascinant cum transformi o chestie ingenuă, cum e o păpușă, într-un monstru care rămîne peste ani și devine emblematic. Eu sînt fascinată de asta și contrariată că autorii din România nu sînt atrași de genul ăsta pentru că e un meșteșug extraordinar. Dar probabil că noi „preferăm drama” cum spunea unul din spectatorii noștri de la TIFF.
a consemnat Crăiţa NANU