Agape

Poate că problema nu se pune aşa

poate că nu se pune nicicum

e ca o uşă închisă

cînd ajung noaptea acasă şi am mîinile prea fine pentru

o simplă descifrare

(de ce aş strivi, nu-i aşa?)

dar sfîrşitul verii, pe o plajă murdară, părăsită de satirii şi pletoşii nobili

toţi oameni frumoşi

îmi acord o ultimă zi şi mă gîndesc ce straniu de descurcă toate iţele

cum umărul cotul bărbia desenează un triunghi de lumină

asta să fie fericirea se întreabă Titir, pasărea deltei

nici gînd, bătrîne, îi răspund doct înţelept blazat

fericirea este cînd aleargă, asemenea calului

ea nu stă neam în micile tale victorii

caut-o-n eşecuri, în toate secundele ratate

în vîjîitul din urechi în ochii sensibili la soare

în mîinile care nu ştiu să apuce în bîlbîiala zilnică

dă-i doamne siguranţa păianjenului vina apoftegmatica sentinţă

dă-i castrarea sfîntă

Numai iubirea, doar iubirea, îţi dă speranţă să trăieşti

aşa e, murmură Titir, are dreptate latin loverul, aşa cum numai

un sacru idiot nimereşte cu talpa paşii profetului

Titir, taci, rişti să-mi strici o clipă de fericire

sînt chiar pe buza ei crăpată

observ că devii new age, fată

crezi că e simplu? vulpea-şi roade laba prinsă-n capcană

anaBASis,

Foto: Cosmin Bumbuţ