Adeverinţă de cod portocaliu

O să ziceți că țara geme sub nămeți, iar eu scriu despre fleacuri. Dar nămeții vor trece, iar fleacurile ne vor mânca viața zi de zi. Căci Statul care își tratează prost cetățenii e o calamitate mai mare decât viscolul sau decât cutremurul.

Directorului CNADNR, Narcis Neaga, i-a trecut prin cap următoarea năzbâtie: "Pentru transportatorii care sunt blocați în trafic, în parcări sau pe marginea drumului, și cărora le expiră rovinieta, îi rugăm să obțină prin orice metode o dovadă că au fost prinși acolo, locul în care au fost, în cazul în care le vine amenda după aceea să...". Să ce? Ce dovezi ar trebui să obțină șoferii blocați în zăpezi? Să-și facă poze cu telefonul mobil și să le pună pe Facebook? Să dea fuga prin nămeți până la cel mai apropiat post de poliție și să ceară o “adeverință de blocat în trafic”? Să sune la 112 și să-și dea coordonatele GPS? Să meargă la cel mai apropiat notar și să dea declarație pe proprie răspundere că au camionul în șanț? “A fost o propunere, având în vedere că se poate cumpăra rovinieta și cu telefonul mobil" – a mai adăugat numitul director, după principiul “o prostie nu vine niciodată singură”. Ministrul Liviu Dragnea a încercat s-o dreagă ("Nu puteți să propuneți așa ceva, domnule director”), dar s-a scufundat în același puț al gândirii, propunând ca “prefecții să ia toate măsurile”. Aha, deci e “vițăvercea”: să meargă prefecții la fața locului și să pozeze camioanele înzăpezite. “Rovinieta se poate cumpăra și cu telefonul mobil”, a mai zis numitul director. Bravos, națiune! Ne-am pricopsit. Blocați pe șosele pentru că Statul – una peste alta – nu e în stare să asigure traficul pe timp de iarnă, șoferii n-ar trebui să aibă altă grijă decît să dea sms-uri ca să-și ia rovinieta. Dacă nu, același Stat incapabil le dă amenzi. Că la asta e bun!

Năzbâtia izvorâtă din non-gândirea directorului CNADNR poate fi considerată un fleac sau o gafă. Nu e așa. În spatele acestei prostii stă un întreg sistem bazat pe o relație nefirească între Statul român și cetățenii săi: Statul e totul, cetățeanul e nimic. În orice împrejurare, cetățeanul trebuie “să facă dovada”, să piardă vremea pe la ghișee, să aducă vrafuri de hârtii semnate și ștampilate pentru ca birocrații Statului să-l bage în seamă. În era computerelor, când poți fi conectat cu celălalt capăt al lumii, în instituțiile Statului român auzim vechiul refren: “mergeți la camera 3 să luați un formular, apoi la etajul 1 să vă pună ștampila, apoi la demisol să vă dea număr de înregistrare”. Adică plimbați dvs. hârtiile în locul nostru, că noi suntem Statul. Pe scaun. În zilele noastre, poți să-ți cumperi de pe Internet un iaht sau o insulă în Pacific, în valoare de milioane de dolari, dar ca să plătești taxele de câțiva lei pentru banalul pașaport trebuie să mergi în persoană în două locuri (și ai șansa să găsești ghișeul închis, căci “s-a terminat programul” când se pot încasa taxele cu pricina). 

Citiți textul integral pe