A treia zi - Duminică aristocratică
Îmbiați de fermecătoarele nuanțe retro ale luminii cu care Alba Iulia și-a primit turiștii și locuitorii în prima zi de toamnă a anului, sute de oameni au început să se plimbe pe străduțele Cetății în ultima zi a Festivalului Dilema veche. Cele două catedrale, muzeul Unirii, standurile librăriilor Anthony Frost, Kyra Kyralina și Humanitas, chioșcurile cu ii și cercei, traseul celor 3 fortificații, terasele centrale ori cele din flancurile Cetății și-au primit ospitalier vizitatorii.
Profitînd de generozitatea buletinului meteo, organizatorii au avut inspirația de a programa în aer liber dezbaterea „despre neajunsurile de a fi nou”, purtată de Horia-Roman Patapievici, Dan C. Mihăilescu și Mircea Vasilescu. În fața Bibliotecii Batthyaneum, 200 de oameni așezați pe scaune răspîndite în semicerc i-au ascultat pe cei 3 vorbind despre cît de veche e ideea noului în istoria imaginarului omenirii, noul in comunism și noul din epoca hippie, despre ce se pierde atunci cînd se cîștigă progresul tehnic, despre cum adolescenții din toate epocile, nu doar de acum, au ca țel căutarea și descoperirea noului, despre nevoia de mister și de exercițiu cotidian al imaginației („Imaginația e cea care face legătura între rațiune și simțuri” - H-R Patapievici).
Discuția n-a avut tensiunea și ruperile de ritm ale dezbaterii despre lectură întîmplate cu o seară în urmă, dar a avut grație, eleganță și, mai presus de toate, a produs o imagine de o tulburătoare, cinematografică frumusețe. Privit de la cîțiva zeci de metri distanță, tabloul oamenilor vorbind și oamenilor ascultînd într-o după-amiază tihnită de toamnă, la umbra unui arbore impozant, în fața zidului scorojit al clădirii de secol XVIII pe care lumina toamnei desena forme ciudate, părea desprins dintr-o altă lume și dintr-o altă epocă.
Atmosfera de tîrg patriarhal cu maniere aristocrate a căpătat accente încă mai pregnante cînd patru scriitori contemporani (Matei și Filip Florian, Florin Lăzărescu și Ioana Pîrvulescu) au citit în trei dintre cele mai frumoase case particulare ale orașului. Ioana Pîrvulescu, de pildă, și-a citit povestirea din volumul colectiv „Care-i faza cu cititul?” într-un salon desprins, parcă, din romanele sale „Viața începe vineri” și „Viitorul începe luni”. Casa de medici de pe strada Octavian Goga, cu vedere la Cetate, dar și la o arteră plină de copaci si de iarbă, rar vizitată de automobile, ar putea lesne trece drept casa doctorului Margulis, cea în jurul căreia gravitează acțiunea celor două romane.
Atîta vreme cît călătoria în timp rămîne o problemă științifică încă nerezolvată, imaginația se poate bizui pe întîlniri de felul celor descrise mai sus pentru a desena conturul și a percepe senzațiile timpurilor trecute. Deși, dacă punem la un loc întîmplările celor trei zile de festival Dilema veche și amestecăm senzațiile, ideile, gusturile, sunetele, imaginile acumulate, se poate obține și o schiță destul de convingătoare a viitorului în care vom ști, poate, să ne petrecem viața mai degrabă alături de muzicile, cuvintele și personajele cu adevărat importante.
Mihai Brezeanu este cititor de Dilema veche. Scrie pe dordeduca şi unbtc.ro
Mai multe despre festival, pe festival.dilemaveche.ro