A murit filozoful francez André Glucksmann

Filozoful francez André Glucksmann, intelectual angajat în combaterea şi în denunţarea totalitarismelor, a murit la Paris în vîrstă de 78 de ani. Parcursul său de militant i-a dus paşii de la maoism la atlantism. Glucksmann a apărat cauze multiple, inclusiv pe cea a romilor.

Descris de unii, precum confratele său Alain Finkelkraut, drept "unul dintre cei mai mari gînditori ai timpurilor noastre", Glucksmann este cel care avea să facă legătura între două generaţii de intelectuali francezi: pe de o parte Jean-Paul Sartre, Raymond Aron şi Michel Foucault, pe de altă parte "noii filozofi" care în anii '70 au decis să rupă cu marxismul.

Crescut în mediul evreilor originari din Europa de est - părinţii săi, evrei polonezi, s-au refugiat în Franţa în 1933 - André Glucksmann a fost nevoit, ca mulţi alţii ca el, să se ascundă de nazişti şi de colaboratorii lor francezi în cel de-al doilea război mondial. Perioada îl va marca foarte mult şi îi va dicta militantismul ulterior.

După eliberare va locui într-un cartier popular, dar va reuşi să facă filozofia şi să obţină diploma la celebra Scoală normală superioară. Simpatizant comunist, Glucksmann se va apropia însă şi de unul dintre puţinii intelectuali de dreapta ai epocii sale, Raymond Aron, căruia îi va fi asistent la Sorbona. Asta nu-l va împiedica să devină unul dintre cei mai cunoscuţi maoişti francezi, propagandist înflăcărat al revoluţiei culturale din China. În 1975 va rupe însă în mod spectaculos cu această doctrină publicînd La cuisinière et le mangeur d'hommes, carte ce se va vinde în zeci de mii de exemplare. Cartea are efectul unei bombe asupra intelectualilor francezi, mulţi dintre ei încă foarte influenţaţi pe atunci de stînga radicală.

Declarîndu-se mai departe de stînga, Glucksmann va aluneca totuşi treptat spre un atlantism tot mai făţiş ne ezitînd să afişeze şi poziţii proamericane. Apărător înverşunat al drepturilor omului oriunde pe glob, partizan al intervenţionismului, adversar dintotdeauna al preşedintelui rus Vladimir Putin, Glucksmann le va lua partea separatiştilor ceceni şi va promova intervenţiile în Irak, Libia şi mai recent în Siria.

Anti-stalinist devenit anti-comunist şi anti-totalitarist, filozoful îşi va anunţa în 2007, în mod neaşteptat, sprijinul în favoarea candidatului de atunci la prezidenţiale, conservatorul Nicolas Sarkozy, pe care-l considera "cel mai la stînga şi cel mai apt ca să combată şomajul". Idila dintre cei doi nu va dura însă multă vreme, mai exact ruptura va surveni în momentul în care ex-preşedintele francez se va apropia de şeful Kremlinului.

Citiţi şi ascultaţi mai multe pe rfi.ro