319

319 este un număr foarte sec pînă cînd îţi dai seama că măsoară, tăcut, solidaritatea comunității în care trăieşti. Măsoară interesul public de a preveni nefericitul evitabil. 319 este numărul de români care, în prima jumătate a lui 2014, au aflat că trăiesc cu HIV/SIDA.

Boală letală în anii 80, între timp infecția cu HIV/SIDA a început să fie considerată boală cronică: există studii care demonstrează că, în condițiile unui diagnostic timpuriu şi ale unui tratament adecvat şi constant, o persoană cu HIV/SIDA are aceeaşi speranță de viață cu o persoană care nu a fost infectată.

În România trăiesc 12603 persoane cu HIV/SIDA, conform datelor oficiale, însă e foarte posibil ca numărul real să fie mai mare. Și cea mai importantă nevoie a lor în acest moment este cea a tratamentului regulat. Am discutat despre asta cu Iulian Petre, Director Executiv al UNOPA – Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA. În 2014, organizația s-a preocupat cel puțin săptămînal de întreruperile de tratament apărute la nivel județean, datorate bugetelor publice, fie blocate, fie insuficiente.

Dincolo de accesul intermitent la tratament, persoanele cu HIV/SIDA în România trăiesc într-o societate ostilă prin prejudecățile manifeste la adresa lor. Iulian Petre menționează problemele foarte mari la integrarea profesională dar şi percepțiile negative la adresa copiilor sănătoşi născuți din părinți seropozitivi. Ca răspuns firesc, persoanele posbil infectate amînă să apeleze la asistență medicală pentru diagnostic şi pentru eventualul tratament, absolut necesar pentru creşterea speranței de viață. Iar persoanele diagnosticate aleg cel mai adesea izolarea de comunitate sau viața dublă: “Mulți îşi creează două vieți, una reală, în care conviețuiesc cu virusul şi o poveste pentru ceilalți, în care virusul nu există”.

În ciuda faptului ca aceste persoane nu dispun în România de toate resursele necesare unei vieți obişnuite, eforturile de prevenție a răspîndirii virusului sînt din ce în ce mai reduse. De cînd am intrat în Uniunea Europeană, finanțatorii internaționali care investeau în campanii de informare şi prevenție s-au retras, fapt care se resimte în numărul anual din ce în ce mai mare de persoane diagnosticate seropozitive. Iulian Petre remarcă însă că statul român nu acoperă acest deficit de finanțare, deşi cu cîteva milioane de euro pe an cheltuite pentru prevenție ar putea fi economite zeci de milioane de euro folosite ulterior pentru tratamente.

Cei 319 diagnosticați în primele şase luni din 2014 ar fi putut fi 219 sau 119 sau 19, în condițiile unor programe de prevenție adecvate. Acoperind o parte din nevoia majoră din prezent, UNOPA derulează programe de informare publică şi de combatere a prejudecăților. În cadrul unui proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român, UNOPA dezvoltă abilitățile de viață ale persoanelor seropozitive din România, identificînd de asemenea la nivel local nuclee de acțiune rapidă pentru situațiile de încălcare a drepturilor persoanelor seropozitive. Cercetarea “Sub Lupă” va fi în curînd lansată pentru a clarifica şi nuanța nevoile şi prejudecăților cărora le fac față zilnic românii care trăiesc cu HIV/SIDA.

Ascunşi între prejudecățile majorității şi bugetele insuficiente pentru tratament şi prevenție, cei 319 vor fi mai mulți pînă la finele anului. Pentru cei care îşi doresc o societate care nu îi mai bagă sub preş pe cei deja ascunşi, există întotdeuna opțiunea de a susține eforturile organizațiilor care apără drepturile persoanelor seropozitive. Pentru toți ceilalți, e bine de ştiut că valorile oficiale cu privire la HIV/SIDA în România cresc regulat pe siteul Institutului Matei Balş .