26, 37, 70 – vîrste ale excelenței în muzică

25 martie 2015   Dileme on-line

De fapt, ce mai contează vîrsta cînd ne aflăm în fața unor muzicieni de calibru mondial, care atrag publicul ca un magnet? Clarinetistul Andreas Ottensamer (26 ani), Avi Avital la mandolină (37 ani) și Cvartetul Borodin (70 ani) – experiențe muzicale foarte diverse, cu un numitor comun: faptul că în aceeași zi de luni, 23 martie 2015, toți și-au lansat cele mai noi discuri.

Avi Avital și o călătorie în lumea Veneției lui Antonio Vivaldi

Avi Avital este singurul dintre cei de mai sus pe care nu l-am ascultat cîntînd live niciodată. Însă i-am admirat precedentele discuri apărute la casa Deutsche Grammophon. Ceea ce se poate spune despre Avi Avital, un muzician născut în Israel în 1978, este că, în mod sigur, are carismă: el a făcut pentru instrumentul de care este îndrăgostit, mandolina, cam ce au făcut Andres Segovia și Julian Bream pentru chitara clasică – impunerea instrumentului pe scena de concert ca prezență solistică.

Sigur, greu îți imaginezi că mandolina poate fi o veritabilă prezență solistică: Avi Avital, cu tehnica lui desăvîrșită, cu muzicalitatea ieșită din comun și cu arta de a face ca mandolina sa să sune ca o vioară, un flaut și un violoncel (după cerințe) reușește această performanță.

În plus, ce îți poți imagina mai frumos și ingenuu de ascultat la un început de primăvară decît muzica lui Vivaldi, creatorul care și-a legat existența de Veneția? Cred că dintre toți compozitorii, Vivaldi are cele mai mari șanse să scoată pe oricine din depresie, așa că merită ascultat acest album Vivaldi interpretat de Avi Avital și Orchestra barocă din Veneția. Găsim aici și un concert gîndit în original pentru mandolină și orchestră de Vivaldi, dar și transcripții după concerte pentru flaut, dar și vioară și orchestră (printre care și celebrul “Vara” din ciclul “Anotimpurile”) și chiar un cîntec venețian, interpretat alături de un star al operei de astăzi: tenorul Juan Diego Florez.

Discul va fi difuzat în 27 aprilie la Radio România Muzical, de la ora 19.

Andreas Ottensamer și conexiunile ungare ale lui Johannes Brahms

Pe Andreas Ottensamer l-am ascultat în concertele Orchestrei Filarmonicii din Berlin, postate în arhiva Digital Concert Hall; el este de 4 ani prim-clarinetist al acestei celebre orchestre, printre cele mai bune din lume, pe care o vom putea admira și la București în 3 septembrie 2015, într-un concert din cadrul Festivalului Enescu. Andreas Ottensamer are însă doar 26 ani (pe care-i va împlini în 4 aprilie) – și nu doar că are un angajament permanent important, dar desfășoară și o intensă activitate solistică, concretizată, printre altele, și în realizarea a două discuri. Ultimul dintre ele este și cel care se lansează în 23 martie 2015: “Brahms – The Hungarian Connection”. Spre deosebire de primul disc, consacrat unor lucrări pentru clarinet și orchestră, acest al doilea disc este unul pentru ansamblu cameral cu clarinet.

Andreas Ottensamer îl iubește pe Johannes Brahms, compozitorul romantic german ce a marcat muzica secolului al XIX-lea; Ottensamer este pe jumătate maghiar și implicat și în proiecte  neconvenționale, așa cum este ansamblul The Philharmonics (ce face acest ansamblu alcătuit din membri ai Filarmonicilor din Viena și Berlin puteți vedea aici). Așa că rețeta discului “Brahms – The Hungarian Connection” , una foarte de succes și îndreptată către un public larg, era pregătită.

Avem așadar pe acest disc o lucrare “serioasă”: Cvintetul op.115 cu clarinet de Brahms, dar și prelucrări în stilul The Philharmonics, quasi-lăutăresc, ale unor lucrări clasice inspirate de folclor sau chiar din folclor: dansuri ungare de Brahms, piese de Leo Weiner, dar și o suită de dansuri din Transilvania (printre ele și unele românești).

Să mai adăugăm că partenerii lui Andreas Ottensamer sînt vedete internaționale precum violonistul Leonidas Kavakos și violistul Antoine Tamestit, alături de prieteni din Orchestra Filarmonicii din Berlin și ajungem la un rezultat muzical excepțional, posibil de ascultat luni, 23 martie, de la ora 19, la Radio România Muzical.

Cvartetul Borodin 70

Borodin a fost un compozitor romantic rus care a dat în 1955 numele unui cvartet care fusese înființat în 1945, avîndu-l în componență pe legendarul, astăzi, violoncelist Mstislav Rostropovici.

Cvartetul Borodin este în prezent unul dintre cele mai longevive (eu nu cunosc unul cu o istorie neîntreruptă mai lungă) din întreaga istorie și în același timp, unul dintre cele mai bune la nivel mondial.

Am ascultat acest ansamblu anul trecut, în mai, la Festivalul de muzică Sibiu-Hermannstadt și mi-am dat seama care este rețeta succesului și a longevității lui: o seriozitate de tip rus (bine înțeleasă), o oarecare impermeabilitate la tot ceea ce ține de modă și de nou, un mod de a face muzică mai curînd cerebral.

Și iată că în 2015, Cvartetul Borodin împlinește 70 ani de existență. Evident, niciunul dintre cei care au înființat acest cvartet nu mai apare astăzi în componență lui; însă s-a păstrat o tradiție, mai ales în ceea ce privește interpretarea muzicii lui Dmitri Șostakovici. Pentru cine nu știe, Șostakovici a fost unul dintre cei mai importanți compozitori ruși din secolul XX, cu o creație extrem de extinsă în toate genurile (inclusiv mai ușor accesibila muzică de film); sînt cunoscute și poveștile create în jurul relației sau non-relației sale cu regimul stalinist. Cert este însă că Șostakovici rămîne unul dintre marii compozitori universali de secol XX, autor, printre altele, și a 15 cvartet de coarde. Din 1946, Cvartetul Borodin a lucrat îndeaproape cu Dmitri Șostakovici și a asigurat prima audiție a mai multe dintre aceste 15 cvartete; Cvartetul Borodin este recunoscut și astăzi drept reper în interpretarea muzicii lui Șostakovici.

Așa că este de înțeles de ce în acest an aniversar, Cvartetul Borodin a ales să înregistreze pe disc trei dintre cvartete de Șostakovici – numerele 1,8 și 14. Discul se lansează în 23 martie 2015 la casa londoneză Decca și este un festin pentru cunoscători... și nu numai.

Toate discurile prezentate vor fi disponibile și în România, în magazinele de specialitate și pe site-urile www.emag.ro și www.getmusic.ro.

Mai multe