Vis pe verticală
Cine nu a visat în nopţile înstelate de vară, lungit în şezlong, în balconul unui apartament, cînd luna strălucea şi-l mai răcorea puţin vîntul cu miros de tei? Eu am făcut-o de mai multe ori.
Dacă aş fi arhitect, aş desena numai pe verticală. Mi se pare ceva foarte important să desenezi dimensiuni noi, îndrăzneţe şi pline de lumină pentru oraşul tău care, astăzi, stă să se sufoce în hăţişurile de clădiri înghesuite din cartiere, ce strivesc orice perspectivă. Mi-aş dori să fac un oraş înalt, foarte înalt. Să proiectez totul pe verticală, parcă special făcut pentru Spiderman. Mi-aş dori să văd clădiri luminoase, zgîrie-nori, grădini suspendate şi garaje subterane care să mărească spaţiul pentru ochiul ce le priveşte. Dacă te înalţi, totul ţi se pare mai liber. Asta este! Am găsit! Foarte multă libertate. Şi multă verdeaţă. De ce? Pentru că eu sînt numai un firicel de iarbă. Da! Aţi auzit bine! Sînt un firicel de iarbă care a răsărit într-un ghiveci de pe un balcon al unui bloc cenuşiu, dintr‑un cartier care s-a pierdut în zarva marelui oraş de beton. Vreau să mă eliberez. Vreau să stau liniştit în grădina elegantă a clădirii mele semeţe şi să vă zîmbesc. De fapt, toate grădinile vor fi elegante. Şi nici nu vor ocupa mult spaţiu, pentru că vor fi amplasate pe clădiri şi fiecare zgîrie-nori va avea propria sursă de oxigen. Bună idee, nu-i aşa?
Aaaa, încă ceva: aş vrea să amenajez în grădina mea şi un acvariu în care sute de peşti coloraţi să se joace plini de încîntare. Ştiţi? Privitul peştilor relaxează. Ca şi privitul peisajului. De aceea voi privi oraşul de sus, de foarte sus. Priveliştea va fi încîntătoare. Voi vedea şosele ca nişte panglici netede şi largi, pe care maşina mea de lux să poată fugi fără griji. Voi avea maşină? Cred că da, pentru că în oraşul viitorului orice fir de iarbă, care se respectă, are maşină... de lux. Autostrăzi şi pasaje suspendate impunătoare vor traversa şi ele semeţe oraşul meu curat şi modern.
Totul va fi ca un vis frumos. Un vis pe verticală! Voi ce credeţi, vom reuşi?
Nicolae Mihai AVRAM, clasa a V-a, Şcoala nr. 139 „Mircea Sântimbreanu“, Bucureşti