Un oraș de coșmar
Fum negru se ridică din fabrica de otravă de la marginea oraşului. Fumul pluteşte în aerul rece şi străluceşte în lumina albă a lunii. Această fabrică este singurul motiv de mîndrie pentru locuitorii din oraş. Pe gardul fabricii este scrijelit uşor stîngaci: Strada Victoriei, nr. 13. Nu-s sigur de ce i se spune strada Victoriei, dar ştiu că e în sectorul 13, cel mai murdar sector. Şi fabrica, aflîndu-se la nr. 13, sigur că vă duce cu gîndul la ceva morbid, nu-i aşa?
Oraşul e împărţit în două mari zone: cea a bogaţilor şi cea a săracilor, limita fiind marcată de un rîu ce constituie principala sursă de apă pentru cei săraci. Toate reziduurile, inclusiv cele de la fabrică, se varsă în rîu.
Pe străzile distruse se poate observa un ambuteiaj de toată frumuseţea... dar nimănui nu-i pasă. Lipsa poliţiştilor îi fac pe hoţi să atace frecvent, brutal, fără milă. Prin tufişurile decolorate de la periferie se tîrăsc tot felul de animale mutante ce nu ezită să îi atace pe bieţii pietoni. Aceasta este doar o umbră a oraşului ce odată era numit Micul Paris şi nu va mai fi niciodată ce-a fost.
Alex PANĂ, clasa a VI-a, Şcoala Europeană, Bucureşti