Depre AVATAR şi alte 25 de filme

7 aprilie 2010 Dilematix

Nota1: Am multe de scris, date fiind multele filme apărute în perioada aceasta de timp (decembrie 2009 – martie 2010); şi spun apărute pentru că nu am scris decît despre filmele văzute de mine în această perioadă la cinema.

Nota2: Sînt sigur că am omis cîte ceva.

Nota3: Notele sînt cele din paranteză (asta dacă vă întrebaţi de ce există nişte numere în paranteză cîteodată, aşa... căzute din cer)

Nota4: Acest articol conţine informaţii (şi alte prostii) despre 26 de filme. Pentru lumea filmului, muuulte s-au întîmplat în această perioadă. Ce să mai spunem, s-au dat Globurile de Aur, Oscarurile, BAFTA.

Avatar (ca să terminăm din prima) Avatar, evenimentul cinematografic al secolului a fost o *** (adică ceva nereuşit), faţă de aşteptările tuturor (ale mele cel puţin). Există imagini impresionante pentru care filmul merită văzut (dar în cinema!). Critica pe care o consider eu cea mai potrivită: „o masă indigestă de clişee care durează vreo trei ore“ (John Podhoretz). Filmul este plictisitor. Acţiunea… nu numai că nu mi-a satisfăcut aşteptările, dar devine *** (adică plictisitoare), iar cîteodată îmi venea să rîd de anumite scene (bine că îmi venea să rîd, că altfel adormeam (Regizor: James Cameron. Filmul a luat toate tipurile de premii posibile, dar nu şi Oscarul) Nota: 7/10

Filmele foarte bune

Alice în Ţara minunilor – cu Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Anne Hathaway, în regia lui Tim Burton. Chiar dacă acest film este puţin (foarte puţin) mai prost, după mine, faţă de celelalte ale lui Tim Burton, FILMUL ESTE FOARTE BUN (ştiu că este un cuvînt golit de sens, dar citiţi mai departe). Plin de imaginaţie, plin de actori buni şi plin de pisici zîmbitoare. Johnny Depp face, ca de obicei, un rol foarte bun ca pălărierul nebun, dar surpriza a fost Regina Roşie, cea mai amuzantă, cu replica ei „Off with their heads!“, la care rîd tot timpul. Regina este perfectă. De fapt, totul este perfect: Pisica, Pălărierul, Iepurii, „Grăsunii“ reginei, păsările dodo, chiar şi cîinele. Nota: 10/10.
Shutter Island al lui Martin Scorsese, un film despre o insulă cu nebuni şi un poliţist care anchetează un caz de „dispariţie“ şi descoperă că se fac nişte experimente pe creierele pacienţilor… Sfîrşit neaşteptat (atît vă spun: el va fi primul care va încerca acele „metode neortodoxe“). Reuşeşte să te înspăimînte, dar finalul, finalul este neaşteptat şi totuşi banal. Este ciudat şi totuşi dezamăgitor. Nu îţi dă cîţi fiori te aştepţi să îţi dea. De asta îi dau 10 (nota: 10/10).
Cutia este un horror bun (uau… ce cuvinte elevate folosesc şi eu!). O familie primeşte o cutie cu un buton. La cîteva zile după aceasta, îi vizitează un anumit domn care le spune că, dacă apasă pe buton, o persoană va muri, iar aceştia vor primi un milion de dolari. Cuplul apasă. Şi primesc banii. Dar, după aceea, cutia este dată unei alte persoane… (şi după nu vă mai spun!) Povestea este mult prea bine dezvoltată pentru a o povesti... Aş povesti fiecare amănunt cu plăcere, dacă aş avea spaţiul necesar. De mult n-am mai văzut aşa poveste. Nota: 9,5/10

Şi acum întrebaţi: de ce nu i-am dat 10? Pentru că filmul se complică prea mult la un moment dat, inutil de mult din punctul meu de vedere.

Capitalismul, o poveste de dragoste: Este un documentar al lui Michael Moore care, după cîte ştiţi şi voi… face (ce face el de obicei) nişte documentare. Filmul e mai mult decît neobişnuit şi primeşte nota 9,5 pentru că mi-a plăcut pur şi simplu (te face să vrei să îl vezi pînă la sfîrşit) Ei bine, situaţia este în felul următor: în America, oamenilor le sînt luate casele pentru că nu îşi plătesc dările la bănci, chiar dacă, în acelaşi timp, aceştia sînt daţi afară pe rupte (9,5).
Activitate Paranormală: Deşi are foarte puţine efecte speciale, un regizor şi actori debutanţi, totul pare real. Şi asta este dovedit ştiinţific: tata care nu ştia nimic despre film m-a întrebat dacă nu cumva acesta este un documentar. Şi aşa pare... De exemplu, toate lucrurile care se întîmplau datorită stafiilor, în acea casă, sînt foarte posibile şi în realitate (sau... mă rog... în emisiunile cu case bîntuite la care mă mai uitam eu). Deci... ei bine, o femeie este bîntuită din ce în ce mai mult de o fantomă. Pînă cînd... mai bine vă uitaţi la film. Pentru că sfîrşitul... nu o să îl uit prea curînd (9,5).

Filme bune

Circul ororilor: Asistentul Vampirului. (9) Merită să spun că îmi place foarte mult ideea unui circ în filme, pentru că, pentru mine, este un loc al misterelor (ştiu că e mai siropos, dar…). Deci 9 pentru poveste, pentru actorii care joacă bine, pentru vampiri, pentru tot! (Da, 9 e o notă bună).
E tare complicat (9): filmul cu Meryl Streep, Alec Baldwin şi Steve Martin este foarte bun pentru genul lui, adică pentru o comedie romantică. Are destule glume pentru a te face să nu adormi, cum te fac unele „comedioare romantice“, şi actori buni. E perfect pentru genul lui. Un pic cam lungit, totuşi (mama a adormit, la sfîrşit (cînd nu mai era nici o glumă)).
Cealaltă Irina (9): Caracterizare: film românesc (cu o poveste care mie, personal, îmi place, datorită misterului de la început, care „ţine“ pînă la sfîrşit), despre o femeie, aparent sinceră, pe care, de fapt, nimeni nu o cunoştea cu adevărat.

Cel mai prost film:

Hohoho (-6 ): Cînd am văzut acest film, sincer, am avut o impresie mediocră spre bună. Totul părea normal. Îmi era clar că nu e o capodoperă, ci un simplu film comercial de Crăciun. Am şi rîs puţin la el. Din păcate (pentru film) am văzut, chiar în ziua următoare un alt film, numit Paul, Poliţist la Mall. Şi vă spun că părerea s-a schimbat brusc: în Paul... se întîmplau aceleaşi lucruri ca în Hohoho. Aveam parte de aceleaşi „şmecherii“: Mall, chiar şi de o bandă de hoţi, la fel ca în Hohoho. Mie mi se pare că această coincidenţă e un pic cam mare... dar e doar părerea mea.

Filme mediocre

Dr. Parnassus (8 – fantastic)

Ce-o fi cu soţii Morgan (7 – comedie/romantic)

Sherlock Holmes (7,5 – acţiune)

Arthur şi răzbunarea lui Maltazard (8,5 – animaţie)

Old Dogs (8 – familie/pentru copii)

Poveste de Crăciun (8,5 – de Crăciun)

Alvin şi veveriţele 2 (8 – pentru copii)

Din Paris, cu dragoste (8 – acţiune)

Motivat să ucidă (7 – acţiune/crimă)

Cazul 39 (7,5 – horror)

Percy Jackson şi olimpienii (8)

Prezentarea unui festival

La Anim’est am fost doar anul trecut, dar, fie că s-a nimerit, fie că nu, eu m-am simţit foarte bine, şi am văzut numai filme bune (în afară de Aventurile lui Pin-Pin, despre un pinguin care, săracul, cînta aceeaşi melodie de vreo cinci ori în acest film). De ce? Pentru că totul era foarte bine organizat şi pentru că filmele erau bine alese.

Despre cîteva filme

Piano Forrest, cîştigătorul premiului pentru cel mai bun film lung, este tare (cum aşa? Adică emoţionant, bine făcut din punct de vedere cinematografic, cu o poveste şi o idee bună). Povestea este despre o fată genială (cîntă bine la pian) care nu putea să se încadreze în standardele concursurilor şi despre un băiat care munceşte foarte mult, în special pentru a cîştiga marele concurs de pian. (10/10)
Firul Ariadnei se referă, după cum probabil v-aţi dat seama (sper!) la legenda mitologică, doar că acum, minotaurul găseşte firul… şi pe Ariadna. (9/10) l Povestea soldatului Fedot cel viteaz este un film pe care pot să îl recomand tuturor – copiilor pentru basmul clasic rusesc, cu multe glume; adulţilor pentru aluziile de toate tipurile. Practic, povestea soldatului Fedot este un basm rusesc adaptat zilelor noastre. (9,5/10)
Sensul vieţii pentru 9,99 $ este un film care a impresionat-o şi pe bunica (UAU!) despre sensul vieţii pentru mai multe personaje. Fiecare cu lucrurile lui mici. Specificaţie tehnică: animaţie foarte bună (ciudată, dar personajele arată foarte bine). (9,5/10)
Afro Samurai: Resurection (nu, copii, nu!) nu este un film de animaţie pentru copii. De ce? Sînge, vorbit urît, violenţă (ajunge, nu?). Totuşi, acum, că l-am văzut, vă pot spune că merită (cu vocea lui Samuel Jackson). De ce? Pentru animaţie, pentru ciudăţenii şi pentru bătăliile date pe muzică. Putem spune că fiecare bătălie are muzica ei… Ceea ce e ciudat de plăcut.

Notă: Deşi este important, nu am menţionat cîştigătorii premiului Oscar pentru că toată lumea îi ştie (presupun…)

Luca Istodor, clasa a VII-a, Şcoala nr. 79, Bucureşti