București, în anul 2071
Bună ziua! Este 2071, într-o frumoasă zi de primăvară. Sînt undeva... în Bucureşti. Ce credeţi că aş fi văzut acum şaizeci de ani? Nici nu vreau să-mi mai amintesc. Merg alene pe o alee şi mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară.
Bună ziua! Este 2071, într-o frumoasă zi de primăvară. Sînt undeva... în Bucureşti. Ce credeţi că aş fi văzut acum şaizeci de ani? Nici nu vreau să-mi mai amintesc. Merg alene pe o alee şi mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. O lege urbanistică a îmbrăcat oraşul în verdeaţă, nu mai sînt acoperişurile mohorîte de altădată şi nici străzile prăfuite şi aglomerate. Acum toate au fost înlocuite cu straturi de pămînt proaspăt şi flori vesele şi parfumate. Mici hublouri lasă loc luminii, în casele oamenilor, sau lasă liber mini-navetelor de transport să îşi ia zborul pentru a duce mai repede călătorii la destinaţie. Şcoala, în care am trudit cu greu ani mulţi, este şi ea desfiinţată. Copiii învaţă acum acasă, în faţa unui calculator cu imagini tridimensionale.
Mă îndrept grăbit spre casă. Este timpul să-mi fac exerciţiile fizice cu ajutorul simulatorului care are grijă de mine să mă menţin sănătos pentru a putea să vă povestesc şi peste alţi ani despre planul urbanistic al oraşului în care trăiesc.
Ce bine că oraşul prăfuit şi zgomotos de altădată a rămas doar o amintire!
Andrei Alexandru REDIU, clasa a III-a, Şcoala nr. 192, Bucureşti