Vanessa Zigmund - librar, International Bookshop

25 iulie 2012   Dilemateca

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 74, iul 2012)


O librărie minusculă, pe strada Luterană. Ai putea trece prin faţa vitrinei fără să-ţi dai seama ce comori ascunde. O firmă discretă care spune multe şi puţine despre ce se află înăuntrul magazinaşului de vreo 12 metri pătraţi: International Bookshop. Te întîmpină o femeie frumoasă şi zîmbitoare. Cauţi o carte anume? Ai nevoie de-o recomandare? Vanessa Zigmund ştie cîte ceva despre fiecare carte din librărie. N-ai cum să ieşi de-acolo cu mîinile goale.

"Fac capul mare oricui intră în librărie şi are timp să mă asculte"

Oricît de bine ar încerca editorii să simuleze optimismul, piaţa de carte din România a fost afectată de criza financiară. Aproape toate editurile şi-au micşorat vizibil producţia, planul editorial a rămas în urmă, multe edituri mici s-au închis. Nici librăriile nu o duc tocmai bine. În ultimii ani s-au deschis cîteva noi, însă cele care au dispărut sînt mult mai numeroase. Vînzările de carte la chioşc - în ediţii ieftine şi prost redactate - au stricat piaţa. Nu doar pentru că au umplut-o de maculatură, ci şi pentru că au creat alte obişnuinţe de consum. Publicul larg s-a învăţat să cumpere cărţi "de colecţie" - nu titluri sau autori. Pe de altă parte, relevanţa acestei instituţii - librăria - a scăzut considerabil odată cu apariţia marilor depozite de carte şi a portalurilor de distribuţie mondială (cum ar fi, de pildă, Amazon). La ce bun să mai cauţi cartea într-o librărie, cînd poţi s-o comanzi acasă? - se întreabă, probabil, mulţi dintre consumatorii de carte. Răspunsuri ar fi, destule.
Oferta International Bookshop, de pildă, nu e foarte extinsă, dar e foarte diferită de cea a librăriilor româneşti. Vanessa Zigmund, cea care gestionează librăria, şi-a propus să ofere publicului cititor şi ştiutor de limbi străine acces la cărţile care încă nu au pătruns pe piaţa românească. "Mă adresez unor oameni care i-au citit deja pe autorii clasici, care ştiu să se descurce într-o librărie, care au deja o bibliotecă bine garnisită; unui public curios, care citeşte frecvent, care e la curent cu apariţiile editoriale şi care nu găseşte în librăriile româneşti tot ceea ce caută. Am încecat să selectez autori care nu au fost traduşi în România sau care au fost prost tălmăciţi. Ne concentrăm pe noutăţi. Partea destul de neplăcută e că autorii aceştia nu sînt cunoscuţi în România - şi atunci e destul de greu să-i convingem pe oameni să le cumpere cărţile", spune Zigmund.
Librăria oferă carte în limbile engleză, franceză, spaniolă şi germană. În jur de 40% sînt lucrări non-fiction (ştiinţe umane, biografii etc.), 60% sînt romane. Există vreo ordine în această colecţie? Cum îşi alege cărţile? "Sînt cărţile pe care mi le-aş dori şi eu", mărturiseşte Vanessa Zigmund.

Amatoare de cărţi, profesionistă în vînzări

"Iubesc cărţile, dar nu sînt o librăreasă profesionistă." Absolventă de Litere, Vanessa Zigmund lucrează de mulţi ani într-o agenţie de turism. Cititul e o pasiune veche, iar librăria - o nouă preocupare. Nu a făcut studii de piaţă, nu a consultat statistici de vînzări atunci cînd a lansat această mică afacere. Se bazează pe propriile gusturi literare, pe intuiţie şi pe experienţa în vînzări, cîştigată în agenţia de turism. Nu s-a lăsat descurajată de semnele de şubrezenie ale pieţei de carte de aici. Dimpotrivă, le priveşte ca pe o oportunitate. Faptul că nu se publică destul, faptul că editurile de aici ignoră o mare parte dintre autorii ei preferaţi constituie o oportunitate pentru mica ei librărie.
În ultimii ani, editurile autohtone au făcut eforturi pentru a se sincroniza cu apariţiile din Occident: cărţile care apar la Paris, la Berlin sau la Londra sînt traduse şi publicate destul de repede, uneori chiar simultan, şi aici. Însă ar fi o iluzie să spunem că sîntem sincroni cu piaţa de carte occidentală. De fapt, editurile româneşti publică în mare grabă - uneori, în dauna calităţii - doar titlurile mari, best-seller-urile. "Se mizează aproape exclusiv pe succesul comercial" - spune Zigmund. Într-adevăr, asta se vede şi din prezentarea cărţilor: ca să convingă, editurile nu încetează să publice pe coperta a patra un anunţ de genul: "Această cartea a fost publicată în zeci de ţări şi a atins tiraje de milioane de exemplare". Există însă sute de cărţi extraordinare care rămîn netraduse - şi, deci, departe de publicul românesc - doar pentru că n-au avut parte de un asemenea succes în Occident. Acestea sînt cărţile pe care încearcă să le aducă în librărie Vanessa Zigmund. Sînt sute de autori buni despre care nici nu ştim că există şi care sînt foarte prezenţi, prin cărţile lor, în librăriile importante din Europa. De pildă, cîţi dintre autorii francofoni contemporani au fost traduşi în limba română? În Franţa, chiar dacă nu ating tiraje fabuloase, ei reprezintă un fenomen. Cîţi dintre scriitorii germani de origine turcă sau rusă au fost publicaţi în versiune românească? De peste un deceniu, ei sînt răsfăţaţii tîrgurilor de carte, ai premiilor literare şi ai criticii. Spaţiul asiatic e terra incognita - şi în ceea ce priveşte ficţiunea, dar şi în ceea ce priveşte istoria şi societatea acestor ţări, adaugă Vanessa Zigmund. "E un continent întreg, un spaţiu uriaş, în care se vorbesc sute de limbi şi dialecte, care produce mii de titluri pe an - şi această literatură e subreprezentată în România. Aşa că era şi firesc să mă intereseze cărţile din această zonă - măcar cele anglofone sînt accesibile publicului de aici. Am adus autori din Africa de Sud, din Canada, din Japonia."
Pintre autorii francezi pe care vrea să-i aducă în librărie se numără şi Pascal Quiniard. Doar foarte puţine dintre cărţile sale au fost traduse în română. În librărie se mai găsesc, în versiune engleză, cîteva cărţi de V.S. Naipaul - un autor aproape ignorat, spre indignarea Vanessei Zigmund, de editurile româneşti. (Din opera foarte vastă a acestui autor s-a tradus doar Măscăricii, la Polirom.) Apoi, ar fi foarte multe cărţi de ştiinţe umane pe care editurile româneşti le ignoră. Desigur, Christopher Hitchens, Francis Fukuyama nu sînt necunoscuţi (ori netraduşi), însă cît din opera lor se găseşte în traducere românească? Cei care ştiu limba engleză pot găsi cărţile lor la International Bookshop. Ce se vinde bine în Franţa nu se vinde neapărat şi în alte ţări europene. În vreme ce best-seller-urile din SUA sau din Marea Britanie - titlurile care se traduc - obţin, în general, succes peste tot în Europa. Pentru edituri şi pentru librării, e o provocare permanentă. Căci de fiecare dată cînd editurile franceze trimit lista titlurilor disponibile, stai şi te întrebi dacă publicul de aici va aprecia sau nu cartea. Gusturile literare coincid foarte rar.

Peştera lui Ali Baba

Cum reuşeşte să vîndă o carte a unui autor necunoscut? "Fac capul mare oricui intră în librărie şi are timp să mă asculte", spune Vanessa Zigmund. "Oamenii nu ştiu cum şi ce să caute într-o librărie. Există clienţi care intră şi care nu îndrăznesc să scoată cărţile din rafturi ca să se uite la ele." Probabil e un reflex format în vechile librării româneşti, cu librărese vigilente şi nu prea amabile, care-şi ţineau (puţinele) cărţi departe de mîinile pofticioase ale cititorilor. Vanessa Zigmund nu numai că-i încurajează pe cei care intră în librărie să răsfoiască volumele, ci le şi face recomandări. Ştie cîte ceva despre fiecare carte din librărie. Aşa că este în măsură să dea sfaturi.
Printre clienţi - cîţiva studenţi care se bucură cînd le spune că, după ce citesc cartea, dacă nu-i jumulită, o pot aduce înapoi la librărie, unde cartea va intra în regim de consignaţie.
Puţini au un profil umanist - sînt mai degrabă tineri oameni de afaceri sau specialişti IT, care cîştigă binişor şi care au timp să citească. "Există şi în România cîţiva oameni care vor să respire aici aerul din Occident."
Ce-i face pe oameni să cumpere o carte? "Subiectul - mai degrabă decît stilul literar", crede Vanessa Zigmund. Oricum, e greu să convingi şi, în general, publicul nu e pregătit să întîlnească şi să aprecieze ceva nou. "Şcoala şi lecţiile de limba română, aşa cum sînt predate de majoritatea profesorilor, strică cheful de a citi. În loc să înveţe cum să citească, elevii ies din şcoli în cel mai bun caz cu nişte teorii învăţate pe de rost, cu nişte clişee absurde - habar nu au să decripteze critic o carte", spune Vanessa Zigmund care a fost, cîndva, şi profesoară (suplinitoare) de literatură română. "Iar la Filologie nu înveţi să citeşti, ci doar să citezi nume mari, fără să ai habar de ele."
Librăria ideală e "Shakespeare & Company" din Paris. "E peştera lui Ali Baba, găseşti acolo tot ce-ţi doreşti. Şi dacă prin absurd nu găseşti singur ceva care să-ţi placă, te ajută librarii, care ştiu cam tot ce au în librărie."
International Bookshop e încă departe de modelul său parizian. Însă începutul e promiţător. "Nu poţi să dai boom cu o librărie. E un angajament pe termen lung. Am şi eu multe de învăţat." Unul dintre proiectele urgente este un site al librăriei, care va avea scurte prezentări pentru toate cărţile din stoc.


fotografii de Rareş Avram

Mai multe