Un colţ de lume
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
La o depărtare de doar cîţiva zeci de kilometri de centrele turistice ale litoralului turcesc (Kusadasi, Ephes, Selkuc), urcînd printr-un peisaj pe care îl vezi deseori în pozele de pe pereţii agenţiilor de turism, ai şansa să ajungi în Tire - unul dintre cele mai inedit de frumoase (şi puţin turistice) oraşe ale districtului Izmir.
Deluros, cu străzi întortocheate, care urcă şi coboară în pante uneori dulci, alteori abrupte, Tire este unul dintre acele oraşe de care timpul pare că a uitat, în care îţi este uşor să "te pierzi" printre dughenele mici, în uşile cărora stau hangii autentici, meseriaşii lucrînd sau sporovăind unul cu altul, bînd ceai sau fumînd.
Istoric, oraşul datează din perioada Lidiană, denumirea Tyrha însemnînd la origine "castel", fiind şi una dintre cele mai vechi aşezări din vestul Anatoliei, avînd - aveam să aflăm - un foarte bogat tezaur cultural.
Dacă reuşeşti, aşadar, să ajungi în Tire, ar fi bine să o faci într-o zi de marţi, cînd are loc tîrgul săptămînal. Îi poţi vedea la lucru pe şelari, pe cositori, tapiţeri, ţesători, pe împletitorii de frînghii, pantofari sau pe făuritorii de papuci (să nu carecumva să plecaţi de aici fără să cumpăraţi "faimoşii papuci de Tire").
Aici aproape orice se poate face pe comandă. Dacă intri în dugheana unui meseriaş, poţi asista nu doar la un întreg spectacol al măiestriei sale, dar poţi fi şi martorul ospitalităţii prin excelenţă - iar bunăvoinţa locuitorilor o simţi şi din gesturile fireşti (într-un magazin, de exemplu, proprietarul ne-a tras imediat cîteva scaune, ne-a adus ceaiuri şi ne-a scos de sub tejghea halva, insistînd cu gesturi părinteşti să mîncăm, că "ne face bine"), dar şi din acea incredibilă comunicare între două limbi total diferite - orice barieră este dizolvată, se pare, de o deschidere umană autentică.
Biblioteca din Tire
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este, alături de Muzeul de Arheologie şi Etnografie din Tire, unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Deşi la prima vedere pare mică, din prag, biblioteca se dovedeşte a fi deschizătoarea porţilor unui întreg univers.
Aveam să aflăm că această clădire a fost construită în stilul otoman clasic, în 1826, de către Necip Paşa, un important om de stat în imperiul lui Mahmut al II-lea, guvernator al Bagdadului şi comandant de oşti.
Biblioteca adăposteşte astăzi nu doar un fond de carte generos, ci şi numeroase artefacte, pe care fondatorul le-a strîns de-a lungul vieţii.
Între cele peste 12 mii de volume (mai precis 12.695), Bibiloteca "Necip Paşa" păstrează peste două mii de lucrări din perioada otomană, peste două mii de manuscrise şi peste o mie de printuri valoroase. Printre artefacte se numără manuscrise copiate de către Sultanul Mehmet Cuceritorul şi diferite scrisori din acea perioadă. Printre primele lucrări tipărite ale unor erudiţi cunoscuţi se numără şi lucrarea lui Ibn Sina (Avicenna), unul dintre cei mai cunoscuţi filozofi şi oameni de ştiinţă din Evul Mediu: Kitab al-Shifa' sau Cartea vindecării. Biblioteca mai găzduieşte şi o serie de lucrări în arabă, persană şi turca otomană, precum şi compendii de medicină, astronomie, matematică, filozofie, geografie sau logică. În prezent, Biblioteca din Tire este deschisă pentru vizitare, fiind însă mai ales destinată studenţilor şi cercetătorilor, prin fondul de carte rară de care dispune.
Şi dacă Tire-ul, cu toate străduţele, aromele, mirodeniile şi culorile sale pare că întoarce călătorul în timp, Biblioteca "Necip Paşa" redă cumva timpul trecut prezentului, pentru un viitor continuu.