Plăceri conservatoare: Facebook

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 76, septembrie 2012)

Nu găsesc nici un subiect, se mai întîmplă. Intru pe chat pe FB, sigur prind pe cineva cu o idee adecvată. Facebook pare pe zi ce trece cea mai frumoasă grădină antropologică a speciei. Din păcate, foarte mediată, alterată, reglementată, în care suveranitatea e mai importantă decît libertatea. Asemănătoare grădinii zoologice sau spaţiilor în care autoritatea se manifestă dintr-un balcon, birou sau buton, iar subiecţii săi stau de partea cealaltă.

Facebook nu tolerează pornografia şi cam orice referinţă & reprezentare, puţin mai deocheate, la sexualitate, erotism, bucăţi de trup etc. Am putea spune că e regula de fier a FB: să spunem nu pornografiei, să spunem nu trupurilor dezgolite! Logica poate fi uşor de ghicit: în primul rînd, tot restul world wide web-ului liber e plin de pornografie. Şi memele care circulă pe net spun clar "Internet is for porn!". Dar există şi un al doilea motiv ascuns: propagarea ruşinii, această emoţie morală pe care se bazează foarte multe norme sociale. Trupurile goale provoacă ruşine celor care participă la societatea FB, o societate a tuturor spectacolelor, mai puţin cel sexual. În societatea FB disciplina distracţiei şi a escapismului e în mîinile unui suveran deloc dispus să lase pornografia să-i invadeze regatul. Modelul său: Regina Victoria. Interese. 5.312 apreciază asta. După cum zice şi Wikipedia, a fost o eră de pace şi prosperitate. Alte motive plauzibile pentru interdicţie pot fi: prezenţa adolescenţilor şi etica grijii pe care orice companie o profesează.
Disciplina are agenţii săi, nu numai setul de reguli. Este ironic cum imagini absolut inocente, cu mame care alăptează, trec drept pornografie şi sînt expulzate din paradisul formalizat al plăcerii şi al bunei înţelegeri, un paradis care se poate reduce la o singură funcţie: primeşte şi oferă plăcere! Da, îmi place, apasă miliarde de fiinţe umane zi de zi cu degetele lor fragile pe taste de plastic şi metal, într-o abaţie telemită ale cărei acţiuni pe bursă scad zi de zi. Dar una singură dintre plăceri îţi este refuzată în imperiul bunei dispoziţii: cea mai ieftină, cea mai bine distribuită (precum bunul-simţ în spaţiul cartezian) în restul Internetului.

Aparatul disciplinar este compus din oameni tineri care pe foarte puţini bani stau cu orele urmărind denunţurile utilizatorilor. În spatele ecranelor lor imense, cu mintea doxă de regulament, exploataţi fără milă şi cu acordul lor, tineri din jurul Mediteranei sau de aiurea urmăresc fiecare imagine însoţită de plîngeri, reclamaţii şi delaţiune. Şi tu poţi fi un poliţist comunitar al reţelei, un bun informator, cel puţin. Şi tu poţi urmări dacă vreo persoană din lista ta de prieteni se aventurează pe piaţa neagră (adică în marea world wide web) şi aduce de acolo imagini ruşinoase. Orice poate fi ruşinos: o copertă de carte pulp din anii '70, un artist contemporan, un poster de protest, un sîn de mamă. Tu raportezi întemeiat sau doar zvoneşti, şi pe ecranele Ministerului Informaţiei din FB se supune judecăţii. Judecata e rapidă, la fel ca fluxul de pe burse. Fără îndoială, ea este şi dreaptă, fiind în acord cu regulamentul. Sentinţa pică fără milă, se poate ajunge şi la suspendarea contului, anularea identităţii. Şi totul se face în numele plăcerii.