Pîine cu miere şi suspans

(Apărut în Dilemateca, nr. 54, noiembrie 2010)

Într-o rubrică destinată iubitorilor de thriller-e, policier-uri şi noir-uri, probabil nu e nici timpul, nici locul pentru mărturisiri. Şi cu toate astea, vă spun: îmi place să-i observ pe studenţii mei – băieţi şi fete cu talent de jurnalişti, însă, uneori, cu dezamăgitoare aspiraţii de „vedete” din formate mai mult decît tabloidizate (ca să nu dăm neapărat titluri!).

În orice caz, o curiozitate declarată a mea e aceea de a-l studia în fiecare toamnă, la începutul şcolii, pe şeful de an, mai exact pe bobocul care a trecut admiterea cu media cea mai mare. Anul acesta, l-am ghicit de departe: un tînăr foarte frendly, care stătea în faţa unui computer din laboratorul de televiziune şi cu o mînă alerga pe taste, în timp ce cu cealaltă ţinea o felie mare de pîine cu miere. În foarte scurt timp, a apărut şi o colegă, iar el a întrebat-o, fără să se oprească nici din mestecat, nici din căutare: „Nu vrei? E pîine cu suspans”.

Replica mi-a plăcut, aşa că m-am dus mai aproape şi am încercat să mă uit la ce se uita el pe ecran: era un blog al lui Jack Whyte, autor renumit de romane poliţiste şi thriller-e cu tentă istorică – în fapt, cea mai bună carte de vizită pentru proaspătul aspirant la gloria presei. Fiindcă, aşa cum ştiţi, literatura poliţistă bine scrisă nu e pentru obtuzi, pentru timizi ori pentru minţile lipsite de imaginaţie. Aşa că proaspătul student avea să afle ceea ce eu ştiam cu ceva vreme în urmă din traducerile Editurii Nemira, care a publicat, începînd din 2006, toate volumele trilogiei Ordinul Templierilor: Cavalerii în alb şi negru, Codul onoarei şi Ordine şi haos.

Dar cele mai multe veşti despre Jack Whyte le-am regăsit, în versiune românească, în revista suspans.ro, un veritabil ghid în print şi online al celor mai bune producţii europene şi americane de gen. Primul număr al publicaţiei a apărut în luna mai a acestui an şi umple o lacună resimţită de mult pe piaţa autohtonă a cărţilor cu gangsteri şi detectivi. În condiţiile în care România nu are nici acum un dicţionar actualizat al paraliteraturii şi cînd nici nu se scriu în mod curent recenzii consacrate acestui tip de romane, o publicaţie de profil e bine-venită, cu atît mai mult cu cît e scrisă cu umor şi în deplină cunoştinţă de cauză.

Altfel spus, numai suspans.ro mi-a adus repede la îndemînă date pe care, în urmă cu ani, le-am cumulat din surse diverse, acordîndu-mi în plus o clasificare tematică a celor mai recente cărţi de succes şi avanpremiere ale celor mai importante policier-uri. De aici veţi cunoaşte, aşadar, originea scoţiană a lui Jack Whyte, ca şi amănuntele mai picante ale biografiei lui, postate lîngă o fotografie de senior al romanelor sîngeroase şi pline de mister.

A făcut un pariu cu sine, ca vîrsta de treizeci de ani să-l prindă în Canada, unde a emigrat – şi a rămas acolo vreme de două decenii. După ce i s-a acrit de predat engleza, a abandonat catedra pentru romanele care îţi dau fiori, aşa că în 1992 s-a făcut cunoscut cu bestseller-ul The Skystone, iar ecoul lui i-a dat curaj să-şi încerce şi talentele de cîntăreţ şi actor.

Ca să mă întorc la studentul meu, exact asta îi spunea prietenei lui, pe cînd mesteca din felia de pîine cu miere, încercînd să menţină pînă la capăt suspansul: „E cel mai mare one man show pe care l-am văzut în ultimii ani!”.

Vorbea, se pare, despre un remake al spectacolului despre Robert Burns, pe care Whyte l-a regizat el însuşi, dar şi acest amănunt îl ştiu de pe suspans.ro!