„Atunci cînd un politician îţi dă un sfat, s-ar putea să nu fie adevărat“

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 85, iunie 2013)

Între invitaţii de onoare ai programului "Trei ţări, aceeaşi limbă" din cadrul Bookfest 2013, s-au numărat şi doi poeţi hip-hop proveniţi din spaţiul german, dintre care Mieze Medusa este coorganizatoare a evenimentului Vienna Poetry Slam. Răzvan Ţupa a stat de vorbă cu cea care a deschis spectacolul de la Club Control.

Este potrivită limba germană pentru slam?
Cînd locuieşti în Viena, limba germană are graniţa la jumătate de oră de uşa ta. Dar în ultimul an am călătorit mult şi am fost uimită de numărul celor care vorbesc limba germană, oriunde ajungeam. Fie că eram în Uzbekistan, în Slovenia sau Croaţia, te simţi flatat să vezi că sînt atît de mulţi cei care îţi învaţă limba. Te simţi şi obligat atunci cînd îţi dai seama, dar, în mod fundamental, e un privilegiu. Vorbesc şi engleză, însă nu am interpretat decît o singură dată în engleză, în Cehia... dar ca să schimb limba ar trebui să mă mut din ţară, pentru că limba germană e mediul de acasă.

Cum aţi reuşit să impuneţi regulat un eveniment dedicat poeziei slam în capitala Austriei?
Şi înainte să organizez Poetry Slam împreună cu Markus Köhle, au mai fost evenimente dedicate acestui gen la Viena, însă toate se opriseră după un an sau doi. Noi reuşim să facem asta de zece ani, dar ne-am distrat. Pur şi simplu, ne-a plăcut, nu a fost pentru carieră. Pînă la urmă, a fost o idee bună. Sigur că scenele de slam din Germania ori din Elveţia sînt mai mari, au început mai devreme şi ne-au influenţat mult. M-ar interesa să aflu mai multe despre fenomenul slam din România.

A fost şi o influenţă a culturii hip-hop?
Da, eu apar pe scenă şi în concerte hip-hop. De altfel, am şi început ca interpretă de versuri pentru rap şi am trecut la textele de la slam. A funcţionat mult mai bine cînd am început să scriu texte diferite pentru cele două genuri de spectacol. Mi-a luat cîţiva ani... Cînd m-am mutat la Viena, l-am cunoscut pe Tenderboy cu care urc pe scenă şi la Bucureşti, şi am lucrat împreună, de atunci, pentru spoken-word mi-a păcut faptul că aveam un ritm diferit, care nu era atît de previzibil ca atunci cînd aveam rime... Pe măsură ce m-am specializat în ambele direcţii, am simţit nevoia să le separ.

Totuşi, aţi păstrat numele de scenă din cultura hip-hop. De unde v-a venit ideea să numiţi Mieze, "femininul de la MC"?
Aveam un prieten, cred că deja era un ex-, atunci cînd m-am apucat. Aşa îmi spunea el. De fapt, în Austria şi în Germania, cred, "Mieze" e folosit destul de des ca apelativ pentru fete. Mie nu îmi plăcea, mi se părea cam prostesc, dar el îl spunea într-un fel simpatic şi respectuos. Aşa s-a întîmplat că am ales pentru scenă cuvîntul folosit de el. Cum suna cam "roz", am avut nevoie de un al doilea cuvînt care să contrabalanseze, şi aşa a apărut "Medusa".

Înţeleg totuşi că este şi o referinţă literară...
Da, nu recunosc mereu, însă este titlul unui articol feminist care m-a influenţat mult. Cred că hip-hop-ul a fost foarte important pentru mine. În adolescenţă, la Linz, toată scena muzicală era hardcore. Eu îmi doream să fac parte dintr-o trupă, dar nu ştiam să cînt. Nici acum nu prea ştiu. Cînd a apărut hip-hop-ul, a fost o ocazie. Era vorba mai mult despre cuvinte, era literatură, dar şi muzică. Am ascultat hip-hop din Hamburg şi asta m-a marcat, apoi mai mult hip-hop britanic, mult mai mult decît cel american... În Viena este şi o şcoală de poezie de prin anii '90, care are o secţiune dedicată interpretării poeziei.

Ştiu că aţi publicat şi două romane - care este legătura dintre proză şi interpretarea poeziei pe scenă?
Pentru mine, fascinaţia vine din ritm, chiar şi în proză. De fapt, este vorba despre selecţii de povestiri. Chiar şi înainte să fac rap, scriam nuvele. Pentru roman am nevoie de mai mult timp, iar călătoriile nu prea îmi permit asta. Şi în poezie, mă interesează mesajul social. Austria este destul de mică. Cînd am referinţe politice în texte... doar acasă sînt percepute. Amestec destul de mult tipurile de public.

Interviu realizat de Răzvan ŢUPA