Treabă de interior
Ne place să citim despre oameni care au curaj. Despre cei care se trezesc într-o zi și decid că viața lor, așa cum a fost pînă în acel moment, s-a încheiat. Asta se poate întîmpla dacă s-a petrecut ceva tragic, neașteptat. Sau dacă o suferință continuă, la foc mocnit, a umplut vasul și a dat peste. Sau de nevoie. Pentru că nu mai e altă cale.
De cele mai multe ori, punctul ăsta de cotitură vine treptat. Începi să simți o apăsare cu săptămîni înainte, poate luni, dar îți spui că o s-o repari și de data asta. Că ai investit timp și energie și nu ești omul care să piardă. Că a devenit prea tîrziu cam repede și mai poți cerși o amînare, pe ici, pe colo. Cu cît ai stat mai mult, cu atît e mai greu. Dar, totuși, se produce și e de-a dreptul minunat. Euforia de după schimbarea de macaz nu se compară cu nimic și toți cei care au trăit-o pot spune asta. E răsplata, de fapt.
Se întîmplă însă să schimbi locul, omul, serviciul, țara și, după o evoluție sinusoidală cu focuri de artificii în punctele de vîrf, ajungi la o linie dreaptă care nu vestește niciodată ceva prea bun. Ba, mai mult, toate situațiile de care ai fugit ca la o cursă de 100 m te așteaptă răbdătoare să ieși de pe pistă, în locul medaliei. S-au schimbat doar actorii și decorul, constați, piesa este aceeași, pînă la ultima replică. Poate pentru că și tu ești același om, n-ai mai umblat la mecanismele interioare, ai crezut că strîngi un pic șuruburile și va fi suficient.
Se spune că gradul de mulțumire sau de fericire la care poate ajunge o persoană este constant. Nu ne dăm seama de asta pentru că, în momentele în care se petrece ceva tragic sau neașteptat de greu, coborîm mult sub limită, abia ne mai amintim de perioadele în care ne era bine. Apoi, grație timpului care trece și eforturilor noastre, ne întoarcem la normalitate. Pentru început, la una euforică.
Sînt grozave poveștile despre clipele în care frica dispare. Despre curaj. Dar fără să ajungi la un reglaj fin al tuturor rotițelor interioare, pe care îți bazezi atitudinile și deciziile, constați că ai înlocuit doar locul, omul sau serviciul, dar trăiești aceeași viață, cu același scenariu. Și că o poveste despre schimbare nu e neapărat și una despre succes.