Secretul bancar şi ciocolata

Scandalul european ivit după dezvăluirile legate de modul în care banca îşi ajuta clienţii să scape de povara declarării la fisc a tranzacţiilor şi a averilor e doar cel mai recent caz dintr-un lung şir de nereguli comise de băncile elveţiene. HSBC e, poate, şi cel mai grav dintre cazuri – dar asta nu putem afla cu precizie căci nu ştim, pînă la eventuale noi dezvăluiri din seria „Swissleaks”, ce învîrteli fac alte bănci.

Ceea ce ştim e că băncile elveţiene adăpostesc o treime din averea mondială. Şi că în ultimii ani, numeroase bănci din Elveţia au fost anchetate şi amendate pentru fraudă. Fără prea mare efect, din cîte se pare: sistemul bancar de acolo e atractiv pentru cei care vor să-şi ascundă banii iar condamnările nu par să-i descurajeze pe bancheri să devină complici la ilegalităţi. Pentru europenii cinstiţi, Elveţia e un fel de lumea a treia a băncilor; pentru cei care vor să fenteze fiscul sau să disimuleze venituri obţinute ilegal – e un paradis. Tot un paradis e şi pentru elveţieni, căci bunăstarea acestei ţări se datorează în mare măsură fondurilor depuse discret sau secret de oamenii bogaţi.

Guvernul elveţian încearcă de cîţiva ani să găsească o soluţie – e vorba, pînă la urmă, de credibilitatea Elveţiei ca partener al Uniunii Europene şi al SUA. În ultimii ani, la presiunile comunităţii internaţionale, s-a întîmplat de cîteva ori ca autorităţile să ofere unor state liste ale unor conturi sau operaţiuni suspecte. Ţinta guvernului este ca pînă în 2018 instituţiile să fie pregătite să colecteze informaţii despre conturile bancare ale cetăţenilor non-rezidenţi şi să le pună la dispoziţia într-o reţea de schimb automat de informaţii bancare. Asemenea schimburi de informaţii s-ar putea reglementa şi permanentiza dacă Parlamentul va vota o lege pentru care guvernul pledează deja de cîţiva ani. Însă la nivel parlamentar nu există un acord în favoarea acestei legi. Una dintre soluţiile la care poate recurge guvernul e organizarea unui referendum – dar în acest caz va trebui să se confrunte cu imensa capacitate de PR a băncilor. Va rămîne Elveţia un paradis dacă dispare secretul bancar? Vor mai avea elveţienii ciocolată dacă băncile vor fi obligate să raporteze numele clienţilor?