Nu mă ține de mînă, mă sprijin eu

Credeți că oamenii fac ce știu ei mai bine, în momentul respectiv? Că, înainte de a le trasa propriile noastre reguli de conduită, ar fi de preferat să ne gîndim că nu știm ce se întîmplă în viețile lor – poate suferă, poate sînt speriați – și, prin urmare, să nu-i judecăm?

Am găsit ideea asta la Brené Brown și recunosc că, de multe ori, am dificultăți în a nu considera că unii oameni, pur si simplu, încalcă regulile deliberat, rîzîndu-le în nas celor care le respectă și trecîndu-le granițele fără resentimente, doar pentru că sunt capabili să o facă. Pentru liniștea ta, pentru a privi lumea asta ca pe un loc perfectibil, merită să-ți spui că „atîta pot”, deși creșterea sau schimbarea lor nu se întîmplă dacă ei înșiși nu vor asta, fără să le-o impună cei din jur. Sînt un pic reticentă la această poziționare, așa cum nu îmbrățișez în totalitate ideea vulnerabilității în fața oricui. Metafora „omului din arenă” e minunată, dar curajul cred că își pierde din valoare dacă nu e dublat și de o oarecare atenție la cei care aruncă cu ouă din tribune și de o aproximare a traiectoriei lor. Altfel devii, pur și simplu, o țintă.

Ce mi-a dat de gîndit este faptul că, poate, făcînd eu însămi „ce știam mai bine”, conform împrejurărilor din acel moment, i-am rănit sau îndepărtat pe alții. Sau n-am fost înțeleasă. Acest „atît pot eu acum” sună grozav cînd e menit să ne justifice propriile demersuri.

O posibilă salvare de la dezamăgire și resentimente ar fi fixarea limitelor personale și întărirea lor, cu orice preț. Mai devreme sau mai tîrziu, dincolo de părerile, sfaturile și comportamentele celor din jur, tot afli singur ce e în regulă pentru tine și ce nu. Unde merită să faci compromisuri. Ce nu mai permiți, în ruptul capului. Și, admițînd că sîntem o rotiță într-un angrenaj uriaș, că procedînd așa îi poți răni pe alții, fără să vrei.

P. S. Am aflat, la un moment dat, despre inițiativele unui ONG care se ocupă cu grupurile de persoane cu risc de excluziune socială, printre care și nevăzătorii. Au elaborat un mic ghid cu lucruri, mai puțin știute, de făcut (sau de evitat) cînd întîlnim un nevăzător pe stradă. Cred că unul dintre punctele de acolo este potrivit pentru toată lumea: Atunci cînd conduci un nevăzător trebuie să-i permiți să se țină de tine, nu să îl ții tu de mînă. Trebuie să simtă atunci cînd urci sau cobori o treaptă sau ocolești ceva.