Nu-i dictatură. E mai mult și mai prost de-atît
După ce guvernul a adoptat, seara tîrziu, pe șest, ordonanțele care transformă justiția într-un joc cu mingea la perete, mulți au spus și au gîndit că ne îndreptăm spre dictatură. Mă tem că este vorba despre altceva, mai perfid. Și cu consecințe mai grave.
Deocamdată nu e dictatură. E un fel de nimic drapat într-o democrație simulată, imitată șmecherește de niște inși care nu știu altceva, nu sînt în stare de altceva decît să se adune în gașcă, să se slujească unii pe alții, să profite de avantajele democrației, și-apoi să facă mulțumiți cu ochiul că ne-au dus de nas pe noi, fraierii. Altminteri, nu se pricep la ceva anume și nici nu-i interesează. De cînd s-au instalat la putere, au produs cu chiu, cu vai un buget chinuit; în rest, s-au ținut doar de manevre subterane, și-au instalat sau reinstalat oamenii în posturi (de la secretari de stat pînă la directori de școli), și-au promovat șoferii și secretarele în poziții înalte. N-au demonstrat, deocamdată, prin nimic că îi interesează problemele cetățenilor, politicile publice, soarta României, UE, NATO. N-au arătat că i-ar interesa nici măcar soarta celor care i-au votat și cărora le promiseseră pensii, spitale mai bune, școli, drumuri și altele. N-au fost în stare nici măcar să mimeze „grija față de om” (comuniștii știau să se prefacă mai bine). Nu mai e nimic bun de așteptat de la acest guvern și de la membrii majorității parlamentare. Nici nu știi ce e mai rău: că sînt incompetenți, că nu le pasă de soarta cetățenilor, că fură ori că sînt niște oameni mărunți care s-au nimerit ca surda-n horă la conducerea țării.
Nu e dictatură și probabil că nici nu va fi, într-un viitor apropiat. Oamenii ăștia au învățat să simuleze democrația și să profite de ea. N-au reflexe democratice și nu vor avea niciodată: pentru ei, democrația înseamnă că fraierii trebuie să voteze din patru-n patru ani, și-n rest „să facă ciocu’ mic”, să fie liniște în țară. Cine vorbește sau vrea altceva, cine protestează ori gîndește cu mintea lui e imediat clasat drept „nedemocratic”, plătit de Soros, „corporatist cretin”, hipster fără nicio treabă, nazist ș.a.m.d. Ce s-a schimbat la puternicii de azi față de decembrie 1989, cînd Ceaușescu spunea despre protestatarii de la Timișoara că sînt manipulați de „agenturili străine”, sau față de 1990, cînd Ion Iliescu îi numea „golani” pe protestatarii din Piața Universității? Exact asta s-a schimbat: ăștia de-acum au învățat să manevreze democrația și libertatea în favoarea lor, s-au dedulcit la bunăstare nemeritată, au inventat tot felul de trucuri prin care să întoarcă pe dos valorile democratice, dar să păstreze o aparență mincinoasă. Au învățat să folosească o propagandă deșănțată, ascunsă abil sub invocarea demagogică a libertății de exprimare. Au învățat să ațîțe oamenii, să creeze disensiuni sociale, să înverșuneze grupurile și categoriile sociale pînă la dușmănie reciprocă, mascînd asta, cu un mare cinism, sub eticheta „asta-i democrația, avem opinii și idei diferite”. Au învățat să controleze și să supună mass media și s-o folosească în favoarea lor, pentru a albi sau a înnegri după plac. Au învățat că, în spatele ideii firești și logice că majoritatea decide, pot să-și facă de cap pe seama cetățenilor de bună credință. Au învățat că oamenii îi votează pentru o sută de lei în plus la pensie (și e normal s-o facă, atîta timp cît sînt mulți oameni în România pentru care suta de lei pentru medicamente face diferența între supraviețuire și moarte). Au învățat că apartenența la UE le dă ocazia să-și umfle pieptul, dar că și pe fraierii ăia de la Bruxelles îi pot duce de nas cu raportări false, cu tergiversări, cu „zicem ca ei și facem ca noi”, ca pe vremea comunismului, cînd CAP-urile raportau recolte enorme de grîu și porumb la hectar doar pentru că așa voia Partidul. Au învățat să șmecherească democrația, „s-o facă din vorbe”.
Nu-i dictatură, așadar. E o baltă la suprafața căreia plutesc nuferii democrației. Dar nuferii sînt de plastic, iar dacă-i dai la o parte, balta rămîne baltă, urît mirositoare, orice i-ai face. Ăștia care ne conduc se simt bine așa. Cu asta avem de luptat. Sau de conviețuit, depinde.
Articol preluat de pe mirceavasilescu.blog
Foto: Andrei Ivan