Munoalching

Zilele astea s-au făcut cinci ani de la moartea lui Michael Jackson. Redau aici începutul textului meu intitulat "Balerin" şi apărut în volumul colectiv Prima dată - ultimul volum al seriei, Editura ART, 2013.

Era o după-amiază ca oricare alta, însă aveam, în sfîrşit, tot ce-mi trebuia. Am rămas cu pantalonii uniformei de şcoală pe mine, dar le-am ridicat manşetele cîţiva centrimetri şi le-am prins cu bolduri cît să mi se vadă şosetele albe; mi-am pus un maiou alb, iar peste el cămaşa neagră a tatei; pe interiorul marginilor uneia dintre pălăriile vechi de fetru ale bunicului am lipit cu scotch nişte fire de lînă neagră smulse din caierul bunicii; iar pe mîna stîngă am tras una din mănuşile albe de aţă pe care le purtase mama la cununia civilă.

Astfel costumat, am mutat o bucată de linoleum din bucătărie pe hol, în faţa oglinzii de perete, şi m-am apucat s-o ud cu buretele de baie. În cele din urmă, am dat drumul la casetofon şi, cum vecinii încă nu veniseră de pe la servicii la ora aia, am ridicat volumul, ca să intru mai bine în ritm:

„She was more like a beauty queen from a movie scene
I said don't mind, but what do you mean I`m the one
who will dance on the floor in the round…”

Pesemne că eram tare prins cu mişcările pe linoleumul umed, căci n-am auzit şuieratul trenului care-i aducea înapoi în oraş pe muncitorii de pe platforma combinatului chimic. Cînd tata a intra în casă şi m-a surprins încercînd să mă opresc din săritură pe vîrfurile degetelor de la picioare cu lîna pe faţă şi mănuşa de cununie în aer, m-a-ntrebat din cadrul uşii:

-    Ce faci, mă, aici?
-    Munoalching, nu vezi!?
-    Ce-i aia?
-    Maicăl Gecsăn.
-    Ţiganu` ăla! Du-te, mă, şi fă-ţi temele!

Episodul disco-linoleum în travesti n-a rămas însă fără urmări. În primul rînd, am învăţat să fac moonwalk şi circle slide înainte să sărut prima fată cu limba. Apoi, împotriva voinţei mele explicite, dar în continuarea firească a orelor de dansuri populare din grădiniţă cînd executam sîrbe şi hore pe scena căminului cultural din satul natal, tata m-a înscris la o şcoală privată de dansuri sportive. Vreme de aproape doi ani, am învăţat, cît de cît, să dansez vals, rumba, cha-cha-cha şi paso doble cu o fată blondă foarte tăcută, al cărei nume nu mi-l amintesc, dar care, cînd zîmbea, semăna cu Olivia Newton-John. Pe vremea aia nu-mi doream să fiu Travolta, voiam să fiu Patrick Swayze. Văzusem Dirty Dancing la video şi aveam intuiţia că nu există un mod mai bun de a cuceri fetele decît dansînd în faţa lor. Îmbrăcat în maiou şi, dacă se poate, în apa unui rîu...