Moda tradițional-românească pe plan internațional

Motto: „Dorul imitației s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național” (introducție la Dacia literară, Mihail Kogălniceanu)

Să clarificăm încă de la început că nu vom folosi noțiunea de trend tradițional-românesc. Liviu Vasilică nu cîntă omule cu caii okay, ci omule cu caii buni. Bucovina nu este  cool af, ci plai cu flori. Sania este cu zurgălăi, nu nice. Mîndra româncă este faină, nu sexy. Ciobanul român este erou național care a apărat România medievală cu bîtele tip măciucă, nu bîta de base-ball.

Revenind la subiectul propriu-zis, moda tradițional-românească pe plan internațional. Nu trebuie să înțelegeți de mai sus că sînt contra acestei mode, ci dimpotrivă. Este de bun augur acest manifest, această revoltă a fondului nostru român. Spiritul român care și acum colindă peste munții Rarău spre Cîmpia Oltului, din Apuseni pînă la Ieși, dinspre Marea Neagră pînă spre Țara Oașului, era înăbușit de această tornadă de Vivre la France și God bless America. Era deja cazul ca spiritul țăranului român atît de complex și frumos să domine spiritul agrarului amerindian.

Ceea ce au făcut străinii însă a fost un brand de slabă calitate. Practic au demonstrat că teoria formelor fără fond se aplică și la ei, din plin.

Prima dată au încercat să ne ia ia. Au crezut că Ion tace văzînd-o pe Ana dezvelită de ie, pe care a furat-o Maddison. Dar Ion n-a tăcut. Așa că au decis să nu fure ia de tot, ci să o cizeleze. Așa au apărut însă copiile ieftine, fabricate la kilogrames per hour. Ia românească autentică este țesută la război, cusută cu îndemînare în casă, nu printată cu model. Ia românească era țesută toamna la război și cusută peste iarnă, astfel că la Paști toate muierile și oamenii aveau straie noi, de sărbătoare. Cum este posibil ca azi o ie să fie gata croită, cusută, pusă în vitrine și vîndută, toate în doar două săptămîni?

După ie a urmat faimosul caz al paltonului copiat de o casă de modă străină. Văzură ia și le plăcu, și ne luară paltonul. Încercară să poarte paltonul românesc cu blue jeans și high-heels. Nu bate jeansul cu ia. Nu bate high heels-ul cu mîndra care se purta desculță peste drumul mare ca să îi aducă mămucii o găleată de apă de la fîntîna din curtea Bisericii. Nu bate updo hair-style cu marama care nu lăsa părul să dicteze frumusețea mîndruței. Nu bate.

Văzură că nu merge cu una cu două la țoale, încercară la podoabe. Veni străinul trei zîle pi la Bran, și văzu coronița împletită din flori de la Sînziene. Păi ce zîsă, hai ca iau și io. Și scoasără chinezii coronițe cu flori de plastic. Ale naiba ele de flori dacă am văzut româncă să poarte plastice pe cap. Ce nu pricep străinii e că românul autentic nu e dă plastic, wax doll. Românca autentică are coronița de sînziene și păpădie naturale, calcă cu tălpile goale pe iarbă, nu cu oxford shoes, se scaldă jos la rîu, nu face baie cu bubble-bath. Spumantul ei este dat de bolborosire apei după vărsare, nu de chimicale.   

Nu le mearsă nici așa cu fiii de haiduci, și umblară la muzică. Văzură un pic de Ciuleandră și de Horă de mînă și luară și ei. Cît urît de sună Damn you, young horse pe lîngă Fir-ai tu să fii de murg. Văzu John și niște horă și gata, hai să facem dans combinat. Combină hip-hop cu hora sacră și ieși de să spărie și el. Mai bine dacă fugea și ne lăsa în pace. Parcă să pusă gray hound-ul englezului cu lupul dacilor, și-l făcu praf lupul.

Nu mearsă nici așa, și ce le născoci mintea, hai să furăm arhitectura. Mă, stai oleacă că nu-i chiar așa, flăcău. Încercă Margaret să ia casa Marghioalii. P-ici, pi colo încercă să copieze din modele, oh, oh, nice, very nice. Mă tătucuță, nu merge așa. Că noi nu facem casele la imprimanta 3D. Bătrînul nostru sculptează pi la grinzi, nu face pe comandă. Dar nu pricepu nici așa și încercă Bob the arhitect să facă și el casa așa. De unde, mă? Că să sperie că n-are camere multe. Economi rumeinians ăștia.

Încercă și bucătăria. Făcu o sărmluță, rîsă Veta de el că nu îi stătură la fiert. După aia luă o gură de palincă, căzu înaintea lui Gheorghiță. Văzu mămăliga, gata, asta-i hominy. Mă băiete, asta-i mămăligă cu smîntînă. Oh, good, good, tasty! Nu e teisti, mă, e bun. E ca la mam’mare acasă. Văzu micii, îi plouă în gură. După aia tot el rîsă că face românul grătare. Mă, lasă-mă-n pace, românul cînd n-are dragavei are mici, nu ca tine fish with chips.

Asta-i fu lu’ Jacob în România. Să văzu nevoit să plece și-și luă desagii la spinare. Nu reuși să ne fure România, nici măcar s-o copieze bine. Să le fie învățătură de minte să se pună cu călușarii lui Creangă și Caragiale, Eminescu și Cuza, Mircea cel Bătrîn și Constantin Brâncoveanu. România nu e un trend, nu e un brand. România e ceva ce străinii nu pot fura. E România mea.

Maria-Lavinia Buleac este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Spiru Haret“, Tîrgu Jiu.