Lift și scări la Spitalul Universitar
La Spitalul Universitar din București poți trăi multe aventuri. Una dintre ele, este, cu siguranță, ajunsul la etaj. Urcatul.
Desigur, vizitatorul poate lua oricînd calea înceată, dar sigură, a scărilor. Chiar dacă merge undeva la etajele de sus, fie ele 12, 13 sau chiar 14… Dar dacă are treabă în respectivul spital de 3 ori pe zi, și mereu la unul din etajele superioare, nu-l văd prea bine pe bietul aspirant …
Rămîne o singură soluție: evident, să iei liftul. Aparent, atunci, cînd ajungi în ceea ce aș putea numi, ceremonios, sala lifturilor, te bucuri: sînt multe astfel de cutii pe cabluri…
Dacă, însă, citești mai cu atenție ce scrie pe fiecare dintre ele, îți dai seama că, de fapt, șansele tale de a ajunge la un nivel superior sînt minime. Că se reduc pe lectură ce trece. Asta pentru că unele lifturi sînt strict pentru Urgențe. Altele - pentru asistenți și doctori. În sfîrșit, există și lifturi pentru public: dar acestea sînt clar împărțite în cele care merg la etajele cu soț și, desigur, cele care ajung la etajele fără soț.
În fața acestor lifturi se face, de fiecare dată, o coadă neregulată și zvîcnitoare. ”Neregulată” - în sensul că cineva mereu nu e mulțumit de locul în care s-a nimerit, din motive obiective, la acea coadă, și-ncearcă, pe cît îl țin puterile, să-și obțină un altul mai bun, prin împingere.
Uneori, așteptarea e răsplătită de sosirea mult așteptatei cutii. Spun ”uneori” , pentru că lucrul ăsta nu se întîmplă întotdeauna, nicidecum. De multe ori liftul se blochează pe undeva și nu mai vine deloc. Butorul roșu clipește veșnic repetabil și isteric la 7, să zicem, și iar la 7, în sus, și tot în sus…
Puhoiul debusolat rămîne mut de uimire. Se dispersează ușor spre liftul celălalt pentru civili. În atari momente de tensiune, e drept că, uneori, se mai aude cîte o voce salvatoare: e liftiera de la lifturile din celălalt hol, care se-ndură de muritori și dă o strigare: ”Care mergeți la 4, 6...?” etc.
Oamenii aleargă fericiți spre ea. Doamna în cauză, în general blondă și cu accente de eleganță fanată, marcate printr-o floare de pînză cu care își prinde părul ori printr-un machiaj prea strident, nu permite intrarea în sanctuarul ei în orice condiții. Ci disciplinat, și cu limite.
Limitele, ce-i drept, sînt logice. Dacă e încărcat un număr prea mare de persoane, liftul sună. Oamenii, exsperați de așteptări și nerăbdători să-și vadă bolnavii, nu mai țin cont de șuieratul alarmei. Speră în soluții miraculoase. Una dintre liftiere s-a lăsat , o dată, pradă acestor soluții. Rezultatul? Au căzut cu toții în gol vreo 3 etaje. De atunci nu mai ia pe nimeni în plus.
O liftieră rezolvă cuvinte încrucișate. O alta își întinde piciorul pe un scăunel, pentru circulație. O a treia vorbește la telefon. Uneori, cînd persoana in charge întreabă, pe un ton profi, dacă la 4 merge cineva? Dar la 6? Și apoi anunță etajele, am senzația că sînt într-o călătorie cu racheta, într-un parc gen Disneyland…
Într-o zi, fiind singură cu o liftieră, aceasta mi-a povestit despre stresul ei de a sta mereu într-un fel de gaură neagră mișcătoare, departe de lumina soarelui…
Altădată, o altă liftieră a avut un gest tandru. A oprit, din proprie initiative, și la etajele fără soț, cînd ea se afla pe traiectoria strict cu soț…
Nici scările nu sînt o soluție, în anumite situații: ca să ajungi la etajul 14, de exemplu, unde se află un renumit bufet…de la 12 urci niște scări spre 13. De la 13 spre 14 trebuie s-o iei pe ușa de evacuare, urci pe cele mai decrepite scări posibile. Și ieși, literalmente, într-un balcon. Nu știi ce se întîmplă, unde ai nimerit…Noroc că, dacă mai mergi pe balconul respectiv care e , de fapt, acoperișul, dai de o ușă transparentă, pe care se întrevăd niște scaune portocalii…Acolo e restaurantul. Mănînci, și vrei să te întorci.
Dar trebuie să știi că ai ajuns, de fapt, la …The point of no return, aproape.. Ieși pe scări, de pe acoperiș. Dar cînd vrei să intri la un etaj…toate ușile sînt închise. Nu mereu.. doar în anumite zile. După cum ți-e norocul. Trebui să te întorci la 14.
Ai fost într-un labirint, într-un joc pe computer. În care, din păcate, te poți întoarce oricînd.