Justificările Gabrielei Firea

Acum cîteva zile scriam, amuzată, „pe o anumită reţea de socializare”, o mică postare despre ideea Primăriţei Bucureştiului de a deschide curţile şcolilor bucureştene publicului larg. După ce a interzis evenimentele de pe Kiseleff, Gabriela Firea a intrat parcă într-o vrie demonstrativă cum că ea este pro sport. O amică de Facebook mi-a reproşat atunci ironia, argumentînd că ideea primăriţei este ceva bun şi util pentru oamenii avizi de sport.

Lăsînd la o parte faptul că decizia ar fi una greu de aplicat - avînd în vedere costurile de curăţenie şi securitate pe care le-ar implica, nu poţi să nu te amuzi de justificările care vin de-a valma în urma unor decizii contestate.

Ultimul val s-a rostogolit după ce săptămîna trecută a alocat 15 milioane de lei (peste 3 milioane de euro) construirii Catedralei Mîntuirii Neamului. Subiectul este extrem de sensibil, aproape tabu, şi naşte opinii vehemente de o parte şi de alta. Bineînţeles, au urmat acele justificări.

Iniţial, primăriţa a spus că, deşi Biserica avea nevoie de 60 de milioane de lei, ea a acordat doar 15, adică un mezelic, de vreme ce este vorba despre o sumă care „pare mare doar pentru persoanele care nu cunosc bugetul Primăriei”; apoi că a alocat sume mai mari pentru RADET, RATB, spitale, teatre sau muzee. Apoi că nu e vorba despre alocarea unei sume „doar pentru o biserică”, ci pentru o instituţie cu dimensiuni sociale şi culturale, de vreme ce viitoarea catedrală va găzdui o bibliotecă, o şcoală de duminică, o sală de concerte (pentru muzică sacră, dar orişicît, muzică!), o cantină socială şi... multe altele.

Justificările nu s-au oprit aici. Astfel, catedrala va deveni, în opinia primăriţei, un important obiectiv turistic. „Vor veni şi turişti străini să o vadă” - hoarde de pelerini care, probabil, după o bere în Lipscani, vor trece pentru un selfie şi pe la biserică. „Obiectivul”, a declarat Firea, este inclus în proiectul „România 100” şi, pentru că în decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la crearea statului naţional român modern, „este normal să avem şi noi o mică contribuţie pentru finalizarea acestui obiectiv”.

Dacă nici legătura dintre crearea statului naţional român modern cu Catedrala Mîntuirii Neamului nu te convinge, Firea dă lovitura de graţie: catedrala devine, în opinia sa, un simbol „naţional, de românism”. Iar chestiunea asta cu românismul ar trebui să închidă gura oricui.

Bineînţeles, va exista întotdeauna cîrcotaşul de serviciu, care va mîrîi: „Qui s'excuse s'accuse”.