Jocul cu focul

Știrea: „Cinci elevi ai unui liceu din Iași au fost transportați de urgență la spital după ce au jucat un joc periculos – și-au ținut respirația pînă au leșinat”.

Speculația: „De vină este «balena albastră» – un joc care a împins la suicid 130 de adolescenți din Rusia”.

Bulgărele a început s-o ia la vale. Mass-media a aruncat imediat momeala senzaționalului, iar speculația a început să prindă din ce în ce mai mult contur și ramificații.

Pentru mine a fost bine: am aflat cu ce se mănîncă balena asta albastră despre care, recunosc, habar n-aveam. Apoi am aflat că există și teorii croșetate pe marginea știrii macabre – faptul că acum cîțiva ani, 130 de adolescenți din Rusia s-au sinucis din cauza acestui joc al supunerii devine o scuză  și o găselniță a guvernului de la Moscova pentru a introduce legi de tip Big Brother.

Alții însă au înghițit momeala senzaționalului - în părinți s-a iscat îngrijorare, în copii, curiozitatea fructului interzis. Într-un articol din balkaninsight.com, situația din Bulgaria e similară – după ce presa bulgară a aruncat pe piață titluri panicarde de genul: „Jocul care a omorît sute de copii e acum în Bulgaria”, Centrul pentru Siguranța Internetului a fost asaltat de sute de părinți disperați. În urma isteriei provocate de mass-media, cei de la Centru au emis un comunicat de presă în care susțin că „Balena albastră este o formă morbidă de a manipula fricile părinților”, adăugînd că „nu există dovezi că acest joc ar fi jucat de către adolescenți în Bulgaria”.

La noi, în siajul știrii, a apărut însă un caz, aș spune, ușor ilar: o fată de 13 ani dă un interviu unui post TV, declarînd că a căzut victimă acestui joc. A declarat, de asemenea, că nu se mai simte în siguranță în propria casă, că este hărțuită și este amenințată, că i s-au făcut poze de pe propriul telefon fără ca ea s-o știe. Adică „balenii” îi controlează telefonul. Prima informație pe care jurnaliștii ar fi trebuit s-o verifice, vorbind cu un specialist. Dar, pentru că era pe culoarul senzaționalului – și cît de cool este pentru un jurnalist să obțină o asemenea poveste, atît de repede –, interviul a fost mediatizat, fiind preluat de mai multe televiziuni, ziare și site-uri, devenind în doar cîteva ore o știre națională.

Atîta doar că Poliția s-a autosesizat, și, după ce poliţiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara – Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice – au anchetat cazul, au ajuns la concluzia că, de fapt, adolescenta a mințit doar ca să primească un telefon nou și mai performant.

Recunosc, m-au amuzat șiretenia și capacitatea puștoaicei de a prinde momentul și de a profita de pe urma lui. Să devii ușor vedetă – deși identitatea nu i-a fost divulgată – și să te alegi și cu un telefon mai bun. Poate că va fi mustrată, dar e tînără, îi trece.

Nu m-a amuzat însă entuziasmul jurnaliștilor de a urmări piste false și de a pune senzaționalul înaintea verificării mai atente. Ce s-a întîmplat cu elevii din Iași este într-adevăr o știre, dar o știre care ar fi trebuit tratată la alt nivel și pe alte paliere.

Puștoaica ce și-a dorit telefonul nu are pîrghiile responsabilității, dar, poate, și le va forma – însă în această ecuație nu ea, ci jurnaliștii sînt cei care s-au jucat cu focul.