În căutarea magiei pierdute

10 decembrie 2014   DILEMABLOG

Pe vremuri Moş Crăciun era discret şi bun precum un duh. Astăzi e gălăgios şi strident precum un negustor de chilipiruri. Pe vremuri, deşi nu-l vedeai, nu te îndoiai de existenţa sa. Astăzi, îl vezi peste tot, dar eşti convins că e doar o făcătură de marketing.

Zilele trecute, la o emsiune TV, o domnişoară cînta ceva cu versuri sexy şi atitudine uşor lascivă. Era îmbrăcată într-un costum sumar de "Crăciuniţă". Pe lîngă ea, se zbenguiau alţi trei Crăciunoi, destul de stîngaci: băieţi bine-făcuţi pe la sălile de forţă care purtau chiloţi roşii şi fesuri de Moş Crăciun. Fiind la bustul gol, îşi încordau, la răstimpuri, pectoralii, în timp ce făceau cu ochiul spre cameră sau trimiteau bezele adolescentelor entuziasmate din public.
*
În copilărie, magia Crăciunului începea să se simtă în aer cam cu o săptămînă înainte. Se precipitau lucrurile în gospodărie. Începea curăţenia generală, se băteau covoare, începeau gătelile. Sarmalele se fierbeau cu cîteva zile înainte, ca să prindă gust, se fierbea piftia, se coceau cozonacii - ţin minte ce chin dulce era totuşi aşteptarea mesei de Ajun. Pînă în seara de 24 nu aveam voie să dăm iama prin bunătăţile din cămară.
*
Astăzi Crăciunul apare prin magazine cu două sau chiar trei luni înainte. Încă din octombrie strălucesc în magazine primele anunţuri: globuri şi beteală. Însă, cu adevărat agresiv, începe marketingul să lucreze din noiembrie. Reclamele la orice, de la hîrtie igienică la aparate electro-casnice îl au ca protagonist pe Moş Crăciun. Moş Crăciun bea sucuri carbogazoase sau bere, mănîncă pizza şi ciocolată, se uită la televizoare LCD - pe care le şi recomandă, sau, regăsindu-şi latura feminină, se îmbracă în lenjerie fină, aduce blugi sau încălţămite, toate la preţuri promoţionale. Cu alte cuvinte, Moş Crăciun devine şi hedonist şi negustor priceput - cel mai adesea apare prin reclame prezentîndu-ţi cîte un produs şi încercînd să încheie afacerea cu o ocheadă.
*
Cînd eram mică, în seara de Ajun, mama ne lua, pe fraţii mei şi pe mine, la cinematograf, ca să lase spaţiu magiei să se producă. Ni se spunea că Moş Crăciun nu poate fi văzut, căci dacă îl vezi, dispare şi ia cu sine şi bradul şi cadourile. Bineînţeles că anticipaţia surprizei ce avea să mă aştepte clădea întreaga magie. Ştiam că se va întîmpla ceva minunat, ştiam că la întoarcere mă vor aşteaptă un brad împodobit şi luminos, şi multe, multe cadouri, dar mai ştiam că, pentru a mă bucura pe deplin de toate acestea, trebuia să aştept. Să învăţ să aştept ceva minunat, ce aveam siguranţa că se va întîmpla, a fost parte din construcţia acelui mecanism al bucuriei, speranţei şi emoţiei.
*
Acum este foarte la modă să îţi împodobeşti bradul de Crăciun cît mai devreme, chiar cu o lună înainte. Pare că oamenii nu mai au răbdare nici să se bucure, şi îşi atîrnă la geam, din noiembrie deja, ghirlande de beculeţe, pornind într-un iureş înspăimîntător al cumpărăturilor. Îşi fac cadouri din timp, intrînd în maratonul obligaţiilor, sărbătorind cît mai devreme Crăciunul, pentru ca, de Crăciun, să aibă timp să bifeze cît mai multe petreceri. Spiritualitatea trece pe plan secund, totul se transformă de fapt într-o mare tevatură, un amalgam de vizite, de mese în familie, de party-uri cu prietenii, de cumpărături, de stres.
*
Pe vremuri, Crăciunul începea cu o săptămînă înainte. Moş Crăciun venea doar în seara de Ajun. Pe vremuri Moş Crăciun era discret şi bun precum un duh. Astăzi e gălăgios şi strident precum un negustor de chilipiruri. Pe vremuri, deşi nu-l vedeai, nu te îndoiai de existenţa sa. Astăzi, îl vezi peste tot, dar eşti convins că e doar o făcătură de marketing.

Mai multe