Eu în care bulă sînt?
Eram în parc împreună cu părinții unui coleg de clasă de-al fiului meu cel mare. În timp ce ai noștri încercau din răsputeri să își rupă oasele cu bicicletele pe rampele din parc, îi observ pe cei doi șușotind. „Parcă am văzut și eu articolul ăla undeva”, zic, încercînd o apropiere. Se dovedește că a fost share-uit de mama unei colege de clasă, cu „convingeri creștine”, după cum mă informează jumătatea feminină a cuplului. Se mai dovedește că mama respectivă e pro-familie rezultată prin căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie. Not good, cădem toți trei de acord și zîmbim fericiți în bula noastră.
Mă mai uit la al meu. BMX-ul face un salt frumos prin aer, iar frînele bune îl opresc în ultimul moment dintr-o coliziune cu o trotinetă. Fericit, mă întorc către cei doi și îi anunț că, totuși, am unele rețineri față de adopție, cînd vine vorba de persoane de același sex (ba chiar se poate să fi spus că sunt împotrivă). Știți și voi momentul ăla din film, cînd ea anunță că e însărcinată, el se îneacă cu vodca și muzica se oprește brusc. Ei bine, nu a fost chiar așa, dar am simțit aerul intrînd de undeva de sus și mi-am dat seama că bula e fisurată.
Și m-am întrebat: ce mă fac? În care bulă să fug? Am un prieten virtual care îmi inundă feed-ul cu soți care vor să își schimbe sexul, el să devină ea și ea să devină el, bonus, pe aia mică o tund băiețește – dar nu pot fi în bula lui. „Aici se ajunge dacă mai spălăm amîndoi vasele”, i-am spus soției după ce i-am povestit articolul, și am simțit că mesajul a trecut pe lîngă mine. Tot datorită prietenului meu am aflat că Titus Corlățean mai există, după cum, datorită celor care îi comentează posturile, am aflat că sunt 500 de specii de animale care practică homosexualitatea, deci nu e contra naturii, spre deosebire de religie, care e, pedofilii se pot căsători, SOS mamele singure, Petronela Rotar nu merge la referendum și Sebi (ăsta e prietenul), ar trebui să îți iei pastilele. Și uite-așa, s-a mai dus o bulă.
Al meu mai face un salt, ridic degetul mare în sus, și mă întreb de ce credem că de banii de referendum s-ar fi făcut nu știu cîte spitale. Și chiar dacă s-ar fi făcut, de ce un referendum nu e la fel de important încît să merite banii ăștia? După cum se vede pe Facebook, tema e la fel de vitală pentru ambele tabere, deci de ce nu o înfruntare directă, în cîmp deschis, cu soarele lucind pe săbiile cu Da și Nu, încrucișate deasupra unei întrebări, care, cu actualii guvernanți, ar putea foarte bine să ajungă pe buletinul de vot agramată.
De ce credem că gay-ii nu fac urît la băutură și nu își pocnesc și ei partenerul? Cum rezolvă căsătoria între persoanele de același sex faptul că la fiecare 30 de secunde o femeie este bătută în familia tradițională? Cum s-a calculat timpul ăsta?
Eu știu ce votez luna viitoare. Mă îngrozesc însă o parte din cei care votează ca mine...
Foto: Allen Ran, flickr