Două săptămîni de Facebook

5 iulie 2014   DILEMABLOG

Am supraviețuit. Dracul nu e chiar așa de negru cum îmi imaginasem înainte de a-mi face cont. Discuțiile pro și contra la care am asistat de-a lugul timpului deveneau invariabil aprinse. Acum mi se pare cît se poate de clar: se poate trăi bine mersi fără Facebook. Dacă îl ai, îți mănîncă un timp, dar oricum îl pierdeam.

Un bilanț de novice arată așa:

-       mult mai puține emailuri în inbox. Parcă nimeni nu mai are chef să trimită niște rînduri legate, asumîndu-și că poate destinatarul nu le citește instant. Deja mă întreb dacă nu e pe ducă și această formă de comunicare;

-       dau mai ușor de oameni și căsuța de chat îmi simplifică munca;

-       mă amuză ce postează pritenii mei și îmi dau seama că e un fel de a decupa realitatea în ce se scrie pe Facebook, imposibil de aplicat în altă parte;

-       e o curte a miracolelor. Cu personaje bizare, cu surprize plăcute și neplăcute;

-       s-ar puteasă funcționeze ca remediu în plictiseala cronică. Ai contul deschis, poți trăi cu senzația că nu trece un minut fără să fi facut ceva;

-       viața pare palpitantă, toată lumea e în goană după întîmplări/ lucruri simpatice;

-       prima lecție a fost simplă: imagine înainte de toate. După un timp m-am lămurit că like-ul e setat să fie pentru poză nu pentru text;

-       m-am gîndit cu groază la cercetătorii de peste 50 de ani care vor vrea să recupereze biografii de personaje. Volumele de corespondență vor dispărea ca specie. Se vor păstra, probabil, în niște haburi burdușite, informații de-a valma. Unele rejectate de noi, căci facem curățenie periodic în inbox-uri și ștergem emailuri și sms-uri, altele păstrate. Căci toți avem grijă să ne fack-uim existențele. Delete și gata.

-       cu cît ne livrăm mai mult, cu atît cresc mai viguroase foile de ceapă care ne ascund;

-       ubicuitatea există, nu mai e doar un procedeu literar;

-       cea mai mișto urare primită cînd mi-am făcut cont: facebook de piatră!

-       unii scriu mai mult decît apuc eu măcar să scanez;

-       e epidemie de “oameni frumoși”, sintagmă care mă scoate din minți;

-       mă întreb cîte poze pot să-și facă oamenii și răspunsul e: fără număr;

Mai multe