Dimineața devreme (și seara tîrziu)
Dacă ai norocul să te poți trezi la primele ore ale dimineții, pe la 6 ( ba chiar mai devreme), totul arată altfel. Încă e întuneric, un întuneric, însă, promițător, din care simți că va miji curînd o geană de lumină. Și o aproape liniște, ce cuprinde în ea zgomotele normale ale naturii, de genul croncănit de ciori, ciripit de guguștiuci și lătrături de cîine dogit. La care se adaugă, uneori, sunetul din alt registru, unul mai ...industrial, dar, totuși domestic, al mașinii de gunoi.
În general, cei din casă dorm, și lumea e a ta. Te așezi la biroul de lîngă geam, cu laptopul în față, și ai un timp care pare a nu intra în circuitul obișnuit, de moară isterică. E timpul tău: chiar dacă nu scrii mare lucru, poți să visezi, să te gîndești, să te joci cu lumi fictive și cu lumea reală. Lumea reală ce nu pare atît de înspăimîntătoare la ora aceea, ci plină de promisiuni, așa cum se profilează ea pe fundalul geamului devenit poză (o poză cu puțin cer, niscaiva acoperișuri, ceva copaci și o fîșie de răsărit...).
Aburii cafelei (cu tot mai mult lapte) fac și mai savuros momentul. Ți se pare că totul se poate, că angoasele de cu seară nu-și au rostul, și orice început e posibil.
Saera, din contră, cam înainte de culcare, toate vin de-a-ndoaselea (cel puțin pentru mine). Dau năvală, în întunericul tot mai negru al camerei, frustrări și eșecuri care mai de care, aparent imposibil de recuperat. Mustrări de conștință, inadvertențe, posibilități ratate...dacă te mai nimerești să fii și singur acasă, se bulucesc asupra bietului tău spirit rămas, brusc, fără apărare. Și te simți încolțit, adîncit în depresie și în gînduri din cele mai rele...
Vine somnul, cu coșmarurile lui, și mai rezolvă din frămîntări. Apoi dimineața devreme, cu senzația de început despre care vorbeam. Totul pînă cînd nimic nu mai contează: se intră-n agitația obișnuită - pornesc știrile, începe gimnastica de dimineață, mașinile demarează, micul dejun se coace, copiii pleacă la școală. O nouă zi care pune stăpînire pe toate, nemaiținînd cont de stările nimănui.