De ce sînt restanţieră?

Am citit acum ceva vreme un articol despre "situaţia alarmantă" a restanţierilor din blocurile Capitalei. Jumătate dintre asociaţiile de proprietari au datorii din cauza locatarilor care nu-şi plătesc întreţinerea la timp. Există, cu siguranţă oameni de rea credinţă care nu plătesc intenţionat, încercînd, într-o manieră ridicolă, să păcălească sistemul. Există însă şi cei care nu ajung, fizic, să plătească.

În cele mai multe blocuri, asociaţiile de proprietari au încă probleme de a deschide un cont, oferind astfel acces la plata cu cardul, iar colectarea banilor se face numai la casierie, după un program rigid, stabilit de administraţie.

Mă număr printre cei care au parte de asemenea asociaţie. N-am cum plăti cu cardul, iar procedura de plată prin bancă e atît de complicată încît prefer, moartă coaptă, dacă nu vreau să fiu restanţieră, să pîndesc orele de lucru ale casieriei (o oră pe zi, două zile pe lună). Deşi eu am o casieră înţelegătoare: lamentărilor mele, că mi-e greu să ajung în intervalele alea, mi-a dat adresele şi orele unde pot să o găsesc pe la alte blocuri din cartier, unde mai e angajată. Şi o să mă servească cu drag.

Cum la fel m-a servit anul trecut o angajată a ANAF, înduioşată de incapacitatea mea de a completa fişele de declaraţii de venit. Cînd le-a văzut (şi jur că am stat să le completez două zile, cu Google-ul şi telefoane pe la prieteni) era ca şi cum văzuse un elefant beat. Dar cînd i-am spus că am terminat Literele, a dat din cap înţelegătoare şi mi le-a completat ea. Dar asta pentru că eram în "extra sezon". Adică ajunsesem să le depun cu cîteva săptămîni după termenul limită.

Aici întîrzierea e dublu justificată: unul dintre motive e groaza de a completa acele fişe din care nu înţeleg nimic. Un amic mi-a povestit de curînd că pînă şi soţia lui, expert în contabilitate, se cutremură cînd vede "venit net aferent activităţilor cu regim de reţinere la sursă a impozitului".

Drept pentru care amîn cît mai mult coşmarul. Al doilea motiv, recunosc, e unul pervers. Dacă ani de zile mă duceam în timp util, stăteam ore întregi pe la diferite cozi, aveam parte de angajaţi nervoşi care nu-ţi acordau nici măcar un minut în plus, în faţa cărora trebuia să fii exact ca un robot, altfel pierdeai rîndul, am observat că, dacă depun declaraţiile după deadline, la ANAF e linişte, iar angajaţii sînt politicoşi, te ajută dacă eşti imbecil şi o fac cu surîsul pe buze. Aşa că, da, prefer să plătesc o amendă ca să fiu tratată în mod civilizat.

Şi aşa ajung la ultima mea restanţă: Direcţia de Taxe şi Impozite. Care are site! Cel puţin cei de care aparţin. Un site care însă merge şi nu prea. Care te întreabă de zece ori dacă vrei să faci o operaţiune, după care oftează şi-ţi face hatîrul: însă, după ce introduci toate datele cardului bancar, se blochează, iar tranzacţia eşuează. Drept pentru care trebuie să îmi asigur o excursie de o zi ca să plătesc tot la ghişeu.

Cunosc şi aprob toate reproşurile: datoriile trebuie plătite la timp. Dar cînd acest "la timp" îţi mănîncă din timpul tău, din cauza lipsei de infrastructură rapidă a plăţii cu cardul, sau a procedurilor mai simple şi mai umane, rog puţină clemenţă.